Impactul conflictelor din Orientul Mijlociu asupra piețelor energetice globale și economiei României
LEAD: Evenimentele recente din Orientul Mijlociu generează un val de îngrijorare la nivel global, cu implicații semnificative asupra piețelor energetice. Aproximativ 20% din consumul mondial de petrol tranzitează prin Strâmtoarea Ormuz, iar analiștii prevăd că, în cazul unei întreruperi prelungite a aprovizionării, prețul țițeiului Brent ar putea depăși 147 de dolari pe baril, un nivel istoric. Această situație ar putea avea un impact economic profund, nu doar asupra sectorului energetic, ci și asupra economiilor globale, inclusiv a României.
Analiza realizată de Coface subliniază că, deși un conflict de scurtă durată ar putea avea un impact limitat, o escaladare a tensiunilor ar putea genera efecte macroeconomice semnificative. Ruben Nizard, șeful departamentului de cercetare sectorială al Coface, evidențiază că „un conflict limitat la câteva zile sau săptămâni ar trebui să aibă un impact limitat. Cu toate acestea, în cazul în care conflictul ar continua, impactul său macroeconomic ar putea fi semnificativ și ar putea depăși problema prețurilor la energie”.
Un efect imediat pe termen scurt asupra piețelor energetice
Atacurile coordonate ale Statelor Unite și Israelului asupra Iranului marchează un moment crucial pentru piețele energetice globale. La deschiderea tranzacțiilor din 2 martie, după declanșarea conflictului, prețul petrolului Brent a crescut cu peste 10%, indicând o majorare a primei de risc geopolitic, mai degrabă decât o întrerupere imediată a aprovizionării. Înainte de escaladarea tensiunilor, piețele petroliere se confruntau cu un excedent de ofertă. Producătorii non-OPEC+ și o reaprovizionare rapidă mențineau prețurile sub presiune, estimându-se o medie de 68 dolari pe baril în 2025. Însă, conflictul reintroduce o incertitudine semnificativă cu privire la securitatea aprovizionării.
Punct strategic pentru energie
Strâmtoarea Ormuz reprezintă un punct strategic esențial, tranzitând aproximativ 20% din petrolul consumat la nivel global și aproape 30% din transporturile maritime de țiței. Întreruperile actuale ale aprovizionării au condus deja la creșterea prețurilor. Capacitatea de a ocoli această strâmtoare este limitată și insuficientă pentru a absorbi un șoc major. Întreruperile prelungite ar putea propulsa prețul petrolului Brent la valori de trei cifre, cu riscul de a depăși recordul de 147 USD/baril din 2008.
Petrolul: riscul distrugerii infrastructurii
Deși Iranul nu este cel mai mare producător de petrol din regiune, o întrerupere a aprovizionării sale ar putea afecta imediat piețele deja fragile. Producția Iranului se ridică la peste 3 milioane de barili pe zi, din care aproape 1,5 milioane sunt exportați, în principal către China. O întrerupere ar obliga cumpărătorii să se orienteze către alternative mai costisitoare, ceea ce ar crește presiunea asupra prețurilor. Analiza sugerează că, dincolo de aprovizionarea iraniană sau de o posibilă închidere a Strâmtorii Ormuz, Iranul ar putea viza și infrastructura petrolieră din alte țări din Golf. Impactul va depinde de amploarea pagubelor și de durata întreruperii, având în vedere că rezervelor OPEC+ sunt limitate, concentrându-se în principal în Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, unde fluxurile comerciale ar putea fi afectate.
Efecte în lanț care depășesc cu mult petrolul
Conform analizei, miza depășește cu mult piața petrolului. Strâmtoarea Ormuz este crucială nu doar pentru petrol, ci și pentru transportul gazelor naturale lichefiate (GNL), îngrășămintelor, metalelor industriale și produselor petrochimice. Alte puncte strategice, precum Bab el-Mandeb și Canalul Suez, ar putea fi, de asemenea, afectate în cazul unei escaladări regionale. Aceasta ar putea duce la creșterea costurilor de transport și a primelor de asigurare pentru transportul maritim. Analiștii avertizează că această perturbare a lanțurilor de aprovizionare prezintă un risc crescut de penurie și inflație, în special pentru economiile care depind de importurile de energie.
Efectele asupra economiei României
Escaladarea tensiunilor din Orientul Mijlociu are un impact direct asupra inflației din România, conform specialiștilor Coface. Analiștii Băncii Centrale Europene au estimat că o creștere de 10% a costului energiei ar putea genera un impact direct de +0,3% asupra inflației, la care se adaugă un efect indirect de până la +0,2% în cazul în care șocul persistă. De asemenea, înainte de izbucnirea conflictului, Banca Națională a României a majorat prognoza de inflație pentru acest an de la 3,7% la 3,9%. Scumpirea bruscă a gazelor naturale, a căror cotație s-a dublat față de 1 ianuarie pe piețele europene, adaugă riscuri suplimentare pentru creșterea prețurilor.
Persistența presiunilor inflaționiste reduce spațiul de manevră pentru relaxarea politicii monetare și amână tăierile de dobânzi. În acest context, randamentele pe termen lung ale obligațiunilor sunt predispuse la creșteri, atingând recent nivelul de 6,75% pentru titlurile pe 10 ani, ceea ce se traduce prin costuri de finanțare mai ridicate pentru statul român. Aceasta are un efect negativ asupra costului capitalului pentru sectorul corporativ.
„Conflictul din Orientul Mijlociu generează efecte de contagiune puternice asupra economiei României, principalul canal de transmisie fiind vulnerabilitatea pieței energiei. Șocurile se resimt la nivel macroeconomic și sectorial, influențând direct stabilitatea prețurilor, dobânzile, creșterea economică și siguranța aprovizionării”, explică Bogdan Nichișoiu, Regional Enhanced Information Manager.
Afectarea consumului și a industriei, precum și menținerea dobânzilor ridicate, acționează ca factori inhibitori pentru creșterea pe termen mediu. Economia României a intrat deja într-o nouă recesiune tehnică în a doua jumătate a anului 2025, iar prognoza de creștere economică de 1% pentru 2026 este acum pusă sub semnul întrebării.
Riscul pe termen lung: un șoc macroeconomic global
Într-un scenariu extrem în care prețurile petrolului ar rămâne peste 100 de dolari pe baril, ar putea apărea o nouă creștere a inflației globale, obligând băncile centrale să-și inverseze strategia, trecând de la relaxarea monetară la o înăsprire generalizată. O creștere prelungită de 15 dolari a prețurilor petrolului Brent ar putea reduce creșterea globală cu aproximativ 0,2 puncte procentuale și ar putea adăuga aproape 0,5 puncte procentuale la inflație. În acest context, riscul de stagflație, o combinație de creștere slabă și inflație ridicată, ar deveni o amenințare credibilă pentru economia globală, cu consecințe severe pentru întreprinderi și comerțul internațional.
