A face legi sau a avea puterea? Misterul întâlnirii de la Parlament!
Într-o nebunie totală care se petrece pe tărâmul nostru politic, șefii din fruntea justiției, așa zisă, s-au adunat, la invitația lui, cine altul decât președintele Camerei Deputaților, împreună cu toți aceștia, președintele, ăla de la Înalta Curte de Casație – da, sună ca un film de acțiune, nu-i așa? – și procurorul general, care, hei, de obicei stă prin birouri, s-au reunit toți aceștia la Parlament, unde s-a dezbătut despre statutul magistraților, dar cine știe, poate pur și simplu a fost un prânz al magistraților, cu discuții de genul „ce mai face independența justiției?”.
Și, bineînțeles, CSM mare le-a adus aminte tuturor că, zice el, aaaa, e foarte esențial, chestia cu independența justiției, ca să nu cumva să se transforme întâlnirile astea în ceva ce aduce a dezmăț al legilor, unde „independența” este cuvântul de ordine, dar de fapt, dacă ne gândim bine, „fiți atenți, că tot ce discutăm aici trebuie să respecte cadrul legal și, să fim serioși, principiile constituționale care guvernează sistemul judiciar”, sună, dar chiar și așa, vag, cine știe ce se întâmplă după ușile închise.
Apoi, CSM plusează, „independența, stabilitatea, predictibilitatea”, mereu aceleași cuvinte, ca un refren plictisitor, dar care, am observat noi, doar vorbe fără fond, zic eu, pentru că ei tot insistă că dialogul interinstituțional trebuie să fie „onest” – dar parcă nici nu mai știm ce înseamnă asta în ziua de azi când toți sunt cu ochii pe drum, să nu devină magistrații țintiți de presiunea publicului, ca la un meci de fotbal cu arbitri pe care îi huiduie toți.
A nu se uita, CSM ne aduce aminte cu o seriozitate care șochează, de responsabilitatea față de societate, dar și despre cum ar trebui să fim cu toții mai echilibrați, ca în balet, când vine vorba despre puterea judecătorească, pentru că, vezi tu, stigmatizarea judecătorilor, asta e o treabă periculoasă, nimeni nu vrea o încrâncenare, dar, pe de altă parte, de ce să ne facem griji, așa că, la final, cred că totul e un joc de putere, nu-i așa?
