“`html
Concedieri prin E-mail: O Practică Brutală în Era Digitală?
Imaginați-vă această situație, așadar, v-ați trezit într-o dimineață, fără să știți, desigur, că urmează să fiți lovit de o veste devastatoare, căci înainte de a vă îngriji de cafea și lucru, verificați e-mailurile primite pe parcursul nopții și ce să vezi? Un mesaj care anunță concedieri masive, iar, oh da, sunteți pe lista celor afectați. Cu inima bătând ca un tobel, să spui că ești și tu unul dintre cei concediați.
Ridicându-vă din pat, laptop în mână, conectare de urgență la rețeaua de serviciu, surpriză! Parola nu mai funcționează. E o dimineață normală, nu? De ce nu? Dar ești deja în mijlocul unei furtuni, căci trebuie să suni în Franța, iar numele persoanei apare ca un mare negru în minte. Trebuie să găsești pe cineva care te-ar putea ajuta, și bine că ai numărul managerului direct, pe care, doar de data asta, nu l-ai uitat.
Și acesta, ironia sorții, tocmai a aflat și el că nu mai e angajat. Sună absurd, dar e realitate. Săptămânile ce urmează – așa cum o spune un vechi proverb – vor fi somnoroase, vizibil sumbru, căci chiar și cea mai mică speranță dispare, în timp ce antreprenoriile mari se transformă în prăbușiri catastrofale.
Vivek Gulati ştie prea bine acest scenariu, fiind printre cei 12.000 de angajați Google concediați la începutul lui 2023, doamne, ce statistică! De la șocul primului e-mail, la traversarea tulburată a unui sector tehnologic în regres, cu mulți alții care simt că pământul le fuge de sub picioare, el a povestit totul în Harvard Business Review, un loc unde se discută frumos despre suferințele tehnologice.
E greu de ignorat că angajații nu mai au contactul uman, acolo unde se esperansăm și doar 30% primesc vestea față în față, restul – desenând un tablou modern al felului în care concedierile s-au transformate într-o experimentare rapidă – prin e-mail sau apel video, cum să fie? Aproape 200.000 de concedii în aprilie, oh, ce vremuri triste!
Însă Gulati, veteran al domeniului, a ajuns să nu mai fie surprins, chiar dacă mai devreme, când își pierduse locul de muncă la Broadcom, primise un telefon de la un vicepreședinte. Oare unde s-a dus bunul simț în zilele noastre, unde empatizăm cu colegii care, probabil, își pun la îndoială toate succesele anterioare?
Sigur, este important să îi ajutăm și pe cei rămași, ce îngrijorare, ei trăiesc cu frica în sân că vor fi următorii, iar atmosfera devine mai rece și mai puțin colaborativă. Așa că e în interesul angajatorilor să ofere măcar un telefon, dar, de fapt, unde să juși din momentul ăla? Ce mai contează, același haos!
Și vă mai amintiți de Sharyn Ghidella, prezentatoarea de știri din Australia? Exact când era la salon pentru un mic răsfăț, a primit vestea că nu mai are contractul valabil după 17 ani la TV. Fanii au criticat rețeaua și acum ne întrebăm unde s-a dus umanitatea.
Oare, care ar fi justificarea pentru a face lucrurile mai dure și mai neplăcute? Poate că un pic de respect și claritate nu ar strica, omule, dar în lumea corporativă, se pare că resursele nu ajung niciodată pentru un simplu apel telefonic, dar, desigur, toți ne întrebăm – cum se va sfârși acest traumă inutilă, la urma urmei?
“`
