Comunitatea Internațională Ai Revenit, Dar Ce Se Întâmplă În Siria?

După ce a căzut regimul lui Bashar al-Assad, exact la două luni, s-a adunat o conferință internațională la Paris, unde s-au încercat căi diverse pentru o tranziție, așa spusă, politică în Siria, la care au participat state mari și mici, cum ar fi Germania, Turcia, SUA, plus câteva state arabe și instituții de vârf ca ONU și Uniunea Europeană, pe scurt o mare adunare de șefi care discută despre Siria, dar cu cacatul timpului ce rămâne.

Macron a explicat că se vrea menținerea suveranității Siriei, iar un guvern cu reprezentativitate e esențial, dar mai important intervine respectarea tuturor grupurilor etnice din zonă, ceea ce se pare va condiționa stabilitatea și securitate, însă ici și colo, cum se știe asta ar fi mai ușor de zis decât de făcut, și întrebarea rămâne, oare câte din ele chiar vor funcționa?

Macron a subliniat că, ajutoarele economice și reconstrucția sunt provocări mari, el a sugerat chiar că ar trebui ridicate unele sancțiuni propuse de UE, pentru facilitarea începutului reconstrucției, ceea ce sună bine, dar da, cu toate acele probleme pe lângă, ce se va face cu marele Damascul, se știe?

Siria a devenit acum un teritoriu distrus, divizat și cu o economie slăbită, ceea ce o face să arate într-o situație critică pe harta lumii, iar infrastructura este prea distrusă ca să vadă lumina zilei, astfel că mulți se întreabă dacă într-adevăr se poate ajunge la vreo rezolvare durabilă în toată această confuzie.

Liderii participanți, pe scurta declarație de final, au promis că vor sprijini guvernul sirian în angajamentul de respectare a drepturilor omului, dar întrebarea se pune: vor reuși ei să țină promisiunile în condițiile actuale atât de complexe și haotice, unde fiecare grup caută avantaje?

În plus, s-a menționat că va fi mobilizată comunitatea internațională; un termen ambiguu, ca să ajute la creșterea asistenței umanitare pentru sirieni, dar oare cine va controla această mobilizare? Cine are puterea de a canaliza ajutoarele unde este cu adevărat nevoie?

Conferința a fost promițătoare, dar totuși a existat un angajament de conlucrare pentru ca tranziția post-Assad să fie condusă de sirieni, dar cu atâtea interese externe în joc, va fi deloc ușor, și deși suna mult mai simplu în vorbe cumva nu se știe cum va arăta acest proces în realitate.

Ministrul de externe francez Barrot a cerut încetarea focului, dar în Siria unde milițiile kurde și forțele turcești se bat pentru teritorii esențiale, se simte că e o misiune imposibilă, cu toate că s-au pus pe masă câteva cerințe pentru a stopa violențele, dar cum: cu vorbe sau cu fapte?

Organizația jihadistă Stat Islamic, deși considerată înfrântă militar, continuă să fie activă când și unde nu te aștepți, iar numărul de combatanți estimat între 2.000 și 3.000, sugerează că problema este departe de a fi soluționată, deci întrebările rămân umbrite de îngrijorări mai mari pentru viitorul regiunii.

Barrot a declarat că Siria nu va trebui să devină un refugiu pentru teroriști, dar va trebui să se creeze condiții favorabile pentru o soluție pașnică, unificarea societății și reintegrarea regională, dar toți știm că vorbe sunt multe, iar faptele par să fie rarisime pe aceste meleaguri.

Șefa diplomației germane, Baerbock, a declarat că se bazează pe cooperarea între europeni și arabi, dar cu toate acestea, întrebarea rămâne: cât de realmente bine pot colabora acestea, având în vedere complexitatea situației; reconstrucția Siriei se preconizează a fi o sarcină monumentală, cu obstacole și mai multe probleme în față?

tranzitiei
suveranitate
ajutorul economic
infrastructura Siria
drepturile omului
asistență umanitară
terorism
cooperare europeni-arabi