“`html
Pierderi de miliarde: Cum funcționează haosul din companiile de stat!
Într-o situaţie care pare desprinsă dintr-un coșmar financiar, Dragoş Anastasiu vine cu vești nu tocmai bune, adică a anunțat că 266 de întreprinderi pierd anual de 2,5 miliarde de lei, din care șapte ale căror pierderi ajung la două miliarde de lei, și toate acestea cu subvenții primite! Unele dintre aceste companii nu sunt altele decât nume mari ca Căile Ferate CFR SA, Electrocentrale Craiova SA și multe altele care fac parte din acest peisaj apocaliptic.
Această situație denotă că, vorba celor din stat, jucăm un joc de-a „catastrofa” în care 1.326 de întreprinderi sunt privite cu scepticism. De exemplu, 1.182 sunt locale, iar din ele, 376 sunt societăți pe acțiuni; cumva, viitorul sună a ruină… de profit, să zicem. În timp ce companiile de stat strâng banii buni, totuși, jumătate din ele sunt la limitele funcționalității sau chiar deloc!
Numerele mai vorbesc și ele, cum că totalul veniturilor pentru toate companiile, lovite de necazuri, ajung la 127 de miliarde de lei, dar din acești bani top 315 companii aduc doar 13,6 miliarde… Oare unde s-au dus restul? Avem 14 miliarde în subvenții, dar se pare că totul se duce pe apa sâmbetei, profitul total atinge la maximum 15 miliarde. Ce rămâne? Aproape un miliard, pe care ne îndoim că-l vom vedea vreodată la lucru!
Peste asta, vicepremierul a adus în discuție situația mai puțin transparentă a apropo de companiile care nu au dat pe la fondurile financiare, în jur de 300 de ele, iar 250 dintre ele practică „întârziera”, adică veniturile zero. Urmează apoi acele companii care rămân în umbră, 230 de ele au pierderi și undeva pe la 600 au mai puțin de 10 angajați – cam ca în povestea aceea cu „negru de supă”.
Filozofia lui Anastasiu pare să se contureze în jurul ideii că ineficiența stă dus la polițe, majoritatea profiturilor venind de la un jucător singur: Hidroelectrica! Asta parcă face ca restul jucătorilor să pară doar niște spectatori, cu facturi de plătit, dar cu piciorul în ușa închiderii.
Și dacă zicem de companiile cu poziții provizorii? E o altă poveste, 354 de ele fiind „temporare” și o problemă care trebuie să fie abordată, cum a zis Anastasiu, căci cine bifează colocvial „fapte” în statul român?
Tocmai acest vârtej de probleme va trebui să ducă la un grup de lucru interministerial, o invenție „magică” pieptănată pentru eficientizarea, reducere de subvenții și… un miraj de îmbunătățire a calității serviciilor pentru care statul, vorba unui vechi proverb, „se mai îndatorează la neachitarea datoriei”.
Oare după toate acestea cine mai are curajul să creadă că reformele vor aduce stabilitatea? Probabil, în curând vom observa mai multe date despre povestea acestor companii de stat care mai bântuie ca umbrele în noapte, și care se descoperă doar în cazuri de urgență, ca în filmele de groază!
“`
