Comisia Europeană demarează investigație privind plata despăgubirilor din arbitrajul investitorilor în sectorul energiei regenerabile din România
Comisia Europeană a anunțat deschiderea unei investigații aprofundate asupra plății de circa 42,2 milioane euro către un grup de investitori în centrale solare din România, în urma unei decizii arbitrale care a constatat că modificările schemei de sprijin prin certificate verzi aplicată de România în sectorul energiei regenerabile au fost ilegale. Această plată ar putea constitui ajutor de stat incompatibil cu piața internă, conform articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE).
Contextul schemei de sprijin și modificările ulterioare
România a instituit în iulie 2011 o schemă de sprijin pentru producția de energie electrică din surse regenerabile, prin intermediul certificatelor verzi, în conformitate cu prevederile europene privind ajutoarele de stat. Ulterior, cadrul acestei scheme a fost modificat de mai multe ori, în anii 2013, 2014 și ulterior, modificări care au primit aprobarea Comisiei Europene în mai 2015 și decembrie 2016.
Aceste ajustări legislative au vizat mecanismele de sprijin financiar acordat producătorilor de energie regenerabilă, în scopul adaptării schemei la condițiile economice și sectoriale din România.
Demararea procedurilor de arbitraj și decizia tribunalului arbitral
În urma modificărilor aduse schemei, un grup format din zece societăți care au investit în cinci centrale fotovoltaice a inițiat proceduri de arbitraj împotriva statului român. Aceste companii sunt: LSG Building Solutions GmbH, Green Source Consulting GmbH, Core Value Investments GmbH & Co. KG Gamma, Core Value Capital GmbH, Anina Pro Invest Ltd., Giust Ltd., Risen Energy Solar Project GmbH, Pressburg UK GmbH, Solluce Romania 1 B.V. și SC LJG Green Source Energy BETA S.R.L.
Investitorii au solicitat despăgubiri corespunzătoare sprijinului financiar pe care susțin că l-ar fi primit dacă modificările schemei nu ar fi fost implementate. La data de 20 februarie 2024, tribunalul arbitral a emis o hotărâre prin care a constatat că România a încălcat Tratatul privind Carta energiei (TCE) și a dispus plata către investitori a sumei totale de 42,2 milioane euro, plus dobânzi și alte cheltuieli.
Notificarea Comisiei Europene și riscurile juridice ale despăgubirilor
România a informat Comisia Europeană despre această hotărâre arbitrală, notificând concomitent efectuarea plății într-un cont destinat beneficiarilor hotărârii. În acest context, Comisia a exprimat o opinie preliminară conform căreia hotărârea arbitrală și executarea acesteia constituie ajutor de stat incompatibil cu piața internă, declanșând astfel investigații suplimentare.
Autoritatea europeană va analiza în detaliu măsura, inclusiv eventualele încălcări ale tratatelor Uniunii Europene, având în vedere că ajutoarele de stat sunt permise numai dacă sunt aprobate de Comisie și considerate compatibile cu piața internă. Măsurile contrare acestor principii sunt interzise conform legislației comunitare.
Aspecte juridice privind arbitrajul intra-UE
Litigiul arbitral a fost unul intra-UE, ceea ce determină Comisia să examineze dacă această hotărâre arbitrală și executarea sa încalcă articolul 19 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 267 și 344 din TFUE. Aceste prevederi reglementează competența exclusivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) și autonomia ordinii juridice a Uniunii.
Jurisprudența CJUE, în special hotărârea Achmea din 2018 (cauza C-284/16), a stabilit că arbitrajul transfrontalier dintre investitori și state membre bazat pe tratatele bilaterale de investiții este contrar dreptului Uniunii Europene. Această interpretare se aplică, potrivit Comunicării Comisiei din iulie 2018 privind protecția investițiilor, și clauzei de arbitraj din TCE.
Declarații și retrageri ale statelor membre din TCE
În 2019, douăzeci și două de state membre UE au semnat o declarație cu privire la consecințele hotărârii Achmea și aplicarea acesteia în cazul TCE. În 2021, CJUE a reafirmat aceste principii în hotărârea din cauza Komstroy, precizând că TCE este parte integrantă din dreptul UE și că clauza de arbitraj din TCE nu poate să se aplice litigiilor intra-UE.
În 2024, statele membre au semnat o Declarație comună privind consecințele juridice ale acestei hotărâri și au agreat neaplicabilitatea TCE ca temei pentru procedurile de arbitraj între investitori și state membre în interiorul Uniunii. Ca urmare, Uniunea Europeană s-a retras oficial din TCE la 27 iunie 2025, iar mai multe state membre au urmat același demers. România s-a retras la 22 mai 2026, cu efect oficial la 23 mai 2027.
Importanța clarității și stabilității în suportul pentru energia regenerabilă
Potrivit Comisiei Europene, existența unor reguli fiabile, clare și transparente privind sprijinul acordat producerii de energie electrică din surse regenerabile este esențială pentru a spori încrederea investitorilor. Aceste condiții sunt necesare pentru a susține investițiile cheie aferente Pactului pentru o industrie curată și pentru realizarea obiectivelor Uniunii în materie de decarbonizare.
De asemenea, Comisia subliniază că opoziția dreptului Uniunii față de arbitrajul în materie de investiții între investitori și state în contextul tratatelor bilaterale sau al TCE nu înseamnă lipsa protecției investitorilor în UE. Instanțele naționale rămân competente să examineze cererile individuale ale investitorilor privind anularea unor măsuri naționale sau solicitări de compensații financiare, iar legislația UE asigură aceasta protecție.
Mecanisme de contestare și protecția investițiilor în cadrul UE
Investitorii care consideră în mod eronat că o decizie a Comisiei privind ajutoarele de stat le afectează investiția pot contesta aceste decizii direct în fața Tribunalului Uniunii Europene. În plus, Directiva UE 2018/2001 privind energia din surse regenerabile prevede obligația statelor membre de a asigura că sprijinul acordat nu este revizuit într-un mod care să diminueze negativ drepturile investitorilor și să afecteze viabilitatea economică a proiectelor deja sprijinite.
În contextul prezentului litigiu, o astfel de dispoziție specifică nu exista în anul 2013, moment când s-au realizat modificările contestate.
