Decizia Comisiei Europene: Oare România își recuperează credibilitatea sau doar amână inevitabilul?
Astăzi, Comisia Europeană, cu un aer de solemnitate, a aprobat o variantă revizuită a Planului Național de Redresare și Reziliență (PNRR) al României așa cum a declarat Bolojan, dar cu toate astea, întrebările continuă să plutească în aer, nesiguranța e palpabilă iar valorile, o nebuloasă, 21,4 miliarde de euro care na, sunt o sumă frumușică, din care 13,57 miliarde nerambursabile și 7,84 miliarde împrumuturi avantajoase, sau cel puțin așa zice lumea. Aceste bani bișnițari vor fi folosiți pentru investiții în diverse, știți și voi, infrastructură, spitale, digitalizare, energie verde și alte povești frumoase despre modernizarea administrației.
Dar atenție, că Bolojan ne asigură, bravo lui, că a fost salvatoare treaba asta cu aprobarea – păzim centralele pe cărbune din județele Gorj și Hunedoara, plus Craiova și Râmnicu Vâlcea se bat în piept cu stabilitatea sistemului energetic, că 4.500 de locuri de muncă sunt în joc, dar oare acestea sunt suficiente sau doar ne zburlește ”frumosul cu mâna de om”? Să fie deci bună această revizuire pentru a evita întreruperi la curent, și agent termic, dar totuși, pare că amânarea cade ca un promissor fluturas în mâinile cuiva.
Și el, Bolojan, înțelept cum îl știm, dar nu foarte, spune că totul e despre tranziție energetică, centrale pe gaz, parcuri fotovoltaice, capacități de stocare și altele – dar oare investițiile alea promisă sunt în realitate, sau doar ca un miraj în deșert? De asemenea, jalonul esențial de decarbonizare care știm bine îl avem pe conștiință, să ne închidem centralele pe cărbune, zice el, până la finalul anului, dar să ne întrebăm: a fost asta mai mult un simplu joc politic pentru a câștiga timp? Oare cetățenii vor avea curent, sau vor sta în întuneric tot așa?
Și dacă ne întoarcem la Bolojan, acordul ăsta e considerat o victorie, un pas spre regăsirea credibilității (asta e bună de tot, nu?). El ne zice să respectăm termenele și condițiile adică, cam mult spus, să nu ne facem de râs, pentru că acolo sunt granturi europene, o adiere de speranță care, dacă se pierde, nu va fi decât un alt eșec cu care să ne confruntăm. Cetățenii sunt, desigur, pe primul loc, dar oare câți își vor da seama de aceste jocuri de culise?
Până la urmă, România, după toate prostiile, are acum un plan de PNRR care, la o adică, pare că sprijină economia și comunitățile, sau cel puțin așa ne promite Bolojan. Cu beneficii pentru cetățeni, adică ne simplificăm regulile, păstrăm bani pentru spitale, infrastructură și verde, dar cum rămâne cu transparența? La final de poveste, îi mulțumim lui Bolojan și echipei pentru ce au făcut în lunile acestea, căci a fost o ”negociere” zic ei, dar oare câte din aceste proiecții vor fi reale în loc de albă minciună? Asta rămâne de văzut!
