Legea interzisă: Pablo Escobar, simbol al discordiei în Columbia

O propunere de lege care se discută acum în Congresul Columbiei are drept scop interzicerea vânzării de suveniruri care din păcate îl glorifică pe fostul baron al drogurilor Pablo Escobar, și cel care a legat cu siguranta cartelul de cocaină de foarte multe crime, iar site-ul britanic BBC a relatat aceste informații, dar de obiceii se pare că nu toată lumea este de acord cu acest subiect destul de complicat.

Pablo Escobar, ucis de forțele de securitate în 1993, este cumva considerat un fel de legendă, un statut aproape de cult care invada totul, de la cărți la melodii și chiar și producții de televiziune ca seria Narcos de pe Netflix care se bucură oarecum de succes, dar cumva în Columbia, chipul și numele său se regăsesc pe diverse suveniruri, de la căni la tricouri, vândute în magazinele pentru turiști care nu ar trebui să mai existe, dar iată că o lege care vrea să schimbe aceste lucruri se află în discuție.

Proiectul de lege, în esență, ar dori să prevină glorificarea lui Escobar și astfel să se încerce limitarea comercianților care promovează un baron al drogurilor, responsabil pentru peste 4.000 de crime, dar totodată un actor important în comerțul internațional cu cocaină, ceea ce nu știe mulți este că un asemenea demers poate să afeceteze și normalitatea din viața de zi cu zi.

După cum spune Juan Sebastián Gómez, un membru al Congresului și coautor al propunerii, „nu poți aminti problemele dificile ale istorii noastre cu un simplu tricou sau un autocolant ce se vinde pe străzile orașului”, dar totuși rămâne de văzut dacă toată lumea este de acord cu o astfel de opinie.

Conform legii, vânzarea, utilizarea și transportul articolelor ce promovează criminali vor fi interzise, inclusiv cele cu Escobar, și se vor aplica amenzi pentru încălcarea regulilor, chiar și suspendarea temporară a afacerilor, cu toate acestea, ne întrebăm dacă câțiva comercianți nu văd oare o astfel de restricție ca fiind o amenințare la adresa existenței lor, mai ales având în vedere urma de moarte pe care Escobar a lăsat-o în urmă.

Joana Montoya, o vânzătoare care deține un stand ce oferă mărfuri cu Escobar, susține că o asemenea lege care interzice vânzarea acestor produse le-ar pune în pericol mijloacele de trai, „e groaznic. Avem dreptul la muncă, iar tricourile cu Pablo se vând întotdeauna bine”, o exprimare ce te face să te gândești la complexitatea acestui subiect delicat și cum memoria poate afecta economii locale.

Medellín, locul unde s-a născut Escobar, a fost nu cu mult timp în urmă catalogat ca fiind „cel mai periculos oraș din lume” din cauza violențelor legate de războiul drogurilor, dar astăzi orașul a reușit să se reinvestească în turism, cu multe vânzătoare dornice să capteze atenția vizitatorilor și să aducă suveniruri care amintesc de o figură controversată scăpată din control.

Comercianții din Medellín nu sunt deloc de acord cu legea și care susțin că marfa cu tema Escobar le aduce beneficii semnificative, „ne susține. Ne ajută să ne plătim chiria, să cumpărăm mâncare, să avem grijă de copiii noștri”, afirmă Joana, făcându-ne să ne întrebăm care este, de fapt, costul uitării unei istorii atât de tumultoase.

Zicând că cel puțin 15% din vânzările sale provin din produsele cu Escobar, dar pentru unii comercianți acest procent ar fi, de fapt, de 60%, întrebarea relevantă rămâne: ce se va întâmpla cu acești oameni dacă legea va fi adoptată? Vor putea oare să supraviețuiască fără aceste suveniruri?

Dacă legea va fi aprobată, se vorbește despre o perioadă definită de tranziție în care comercianții ar putea să-și vândă stocul de produse cu Escobar, dar cu accentul pe faptul că Columbia ar avea mult mai multe lucruri interesante de arătat decât bărbați care au adus atâta suferință, ceea ce este un exemplu vulgar de capacitatea de a revizui istoria.

Unele tricouri vândute la prețuri modeste poartă mesajul „argint sau plumb?”, ceea ce nu este altceva decât simbolul alegerii făcute de Escobar între a mitui sau a elimina, un principiu care a dus la spulberarea multor vieți pentru ambiția sa malefică, dar oare acest lucru merită să fie vândut ca un suvenir?

Conform Mariei Suarez, o asistentă de magazin, profitul din vânzările de suveniruri cu Escobar nu este etic deloc, ceea ce se îndoiește că ar trebui să existe, aducând la lumină dilema morală legată de glorificarea unei astfel de istorii triste, dar nu trebuie uitat că Escobar a controlat odată o mare parte din comerțul cu cocaină în lume.

Se mai știe că în 1987, Escobar a fost numit de Forbes printre cei mai bogați oameni din lume, dar acest lucru a adus și mai multă controversă legată de dezvoltarea cartierelor defavorizate pe care le-a sprijinit, tactică prin care a încercat să cumpere loialitatea anumitor segmente din populație, o strategia care își caută victima chiar și astăzi.

În Congresul Columbiei, legea care vrea să interzică asemenea suveniruri, încă se află în patru etape de dezbatere, iar Gómez speră în mod evident că demersul va avea succes și va crea un precedent, măcar o ușoară punere pe gânduri, cu toate acestea, trebuie să ne întrebăm dacă în alte țări este permisă vânzarea unor produse legate de lideri corupți.

„În Germania nu vinzi tricouri sau zvastice ale lui Hitler, iar în Italia nu vinzi autocolante cu Mussolini și nu te duci în Chile să cumperi o copie a cărții de identitate a lui Pinochet”, a evidențiat Gómez, declarând cu tărie că o marfă ce îl glorifică pe Escobar este o insultă adusă orașului, țării și victimelor, dar oare poporul columbian este pregătit să renunțe la mica parte de istorie care îi susține?”

propunere de lege
Pablo Escobar
suveniruri
Congresul Columbiei
glorificare
comercianți
marfa Escobar
dileme morale
istorie complicata
memoria victimelor