Colinde sub cerul Bucureștiului: Un concert de neuitat sau doar o altă aglomerare festive?
Sâmbătă, pe data de 20 decembrie, în fața celebrei case La Mița Biciclista, Corul Național de Cameră „Madrigal – Marin Constantin”, cu Anna Ungureanu la pupitrul dirijoral, a făcut ca străzile din jur să vibreze de colinde, evenimentul a generat o mare aglomerare, oameni venind în număr mare, uneori chiar înghesuindu-se, iar faptul acesta este deja o tradiție cumva, dar, mbuna, erau și mulți care doar priveau spectator, cum ar fi zis unii, total la altă distanță față de cântecele care răsunau.
Foarte multe persoane iubitoare de colinde au fost prezent și, chiar dacă erau toate gratuite, parcă era o senzație de a profită de ceea ce se oferea pe tavă, cinci, șase sute de oameni, plus minus, nu mai contează în fine, au străbătut prin acele străduțe din jur, scăpând din ochi detalii, cum ar fi că totul era un cadou pentru comunitate, dar și pentru cei care doreau să se simtă Crăciunul cu adevărat. Totuși, în agitația sterpelor străzilor, nimeni nu mai discuta la ce era principal, o întrebare care rămâne pe buzele tuturor, este oare acesta un cadou cu adevărat, sau am devenit mai degrabă niște spectatori la o reprezentație destinată celebrării de sine?
Decorația feerică a clădirii, inspirată de “Steaua speranței care i-a călăuzit pe magi”, a adăugat un strop de magie în peisajul festivalier, dar s-a pierdut cumva în tensiunea mulțimii care se înghesuia să asculte muzica. Și nu putem să ignorăm că și în spatele tuturor acestor lumini, se ascunde și o poveste despre fiecare participant, despre Nevoia de a fi împreună, așa cum spune-o Edmond Niculusca, declarând ceva despre „întoarcerea energiei către oraș”.
Celebrarea a fost umbrită, însă, de întrebarea: „Oare este doar un spectacol al colindelor sau ceva mai mult?”. Activitățile de la Stabilimentul Creativ, axează pe aceeași temă, dar, cumva, expoziția „Întâlniri. Sau cum se naște o lume nouă” pare că se întrepătrunde cu concertul, lăsând loc pentru confuzie asupra scopului real al acestui eveniment, nu-i așa, dacă tot e o expoziție, de ce să nu vizităm, dar cine are timp de asemenea înnebunăciune în prag de sărbători?
Corul, fondat în 1963 de Marin Constantin, a devenit un simbol al tradiției corale românești, dar oare cum mai rezonează această tradiție în gura celor care nu sunt în regimul muzical constant? Aceasta întrebare se ridică ca o fantomă peste eveniment. Rămâne de văzut dacă Madrigal va reuși să tranforme majoritatea gârbovăpentru sărbători sau totul va fi o adunare de străini fără sens, tot timpul aceasta consolidare a reputației devenind cam redundante.
