Colegiul Național „Mihai Viteazul”, sfâșiat de promisiuni neîndeplinite și un sistem educațional nesigur
De patru ani, Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu Gheorghe se află într-un labirint al renovării, cu lucrări nefinalizate și un viitor incert. Profesorii și elevii sunt prinși într-o luptă de rezistență, cu clase împrăștiate în cinci locații diferite, lipsă de materiale didactice și condiții precare, ce subminează calitatea procesului de învățământ.
Într-o scrisoare deschisă, profesorii, uniți în durere și indignare, descriu o realitate crudă: săli de clasă reci, cu pereți nefinisați, lipsă de materiale didactice de bază, inclusiv tablă interactivă, gândaci care se plimbă nestingheriți, cu un aer de neputință care se resimte în fiecare cuvânt.
„Ne bucurăm că nu ne plouă, că ne mai vin copiii la școală, că profesorii se încăpățânează să își mai facă treaba,” scriu profesorii, cu o amărăciune greu de ascuns, făcând apel la imaginația cititorilor să se pună în pielea lor, să simtă frigul, să respire praful, să vadă dezastrul.
Profesorii denunță un sistem educațional fragil, care pare să-i lase singuri în lupta cu greutățile. Ei acuză că, în timp ce alte școli se bucură de premii și investiții, Colegiul Național „Mihai Viteazul” este uitat, lăsat de izbeliște.
„Premiile se acordă pe linie politică, nu pe merit”
Profesorii critică cu asprime sistemul de premiere, considerându-l superficial și politic. Ei se întreabă retoric care sunt criteriile după care se alege școlile premiate, subliniind lipsa transparenței și a criteriilor clare.
„Ne-am fi încercat și noi norocul! Sau s-a luat în considerare cât de frumos este vopsită școala?!” spun profesorii, cu o ironie amară, exprimând frustrarea de a fi ignorați și marginalizați.
„Muncim până la epuizare, dar nu suntem apreciați”
Profesorii de la CNMV Sfântu Gheorghe, cu o determinare demnă de admirat, subliniază că, în ciuda condițiilor precare, ei obțin rezultate, modelând viitorul copiilor, fără a se plânge de lipsa resurselor. Totuși, ei recunosc cu amar că nu primesc recunoașterea cuvenită, că eforturile lor nu sunt văzute.
„Nici măcar în proiectele europene nu suntem implicați. Motivul, am obosit să auzim expresia «Voi le aveți deja pe ale voastre»!!! Da, le avem pe ale noastre pentru că muncim până la epuizare, dar pentru cei care mai trag sforile în educație chiar nu contează,” spun profesorii, exprimând o durere profundă, un sentiment de descurajare.
„Ne-am merita o medalie pentru rezistență”
Profesorii spun că ar trebui să primească o medalie pentru reziliența lor, pentru că se încăpățânează să supraviețuiască, să își facă treaba cu pasiune, în ciuda condițiilor imposibile. Ei ridică un semnal de alarmă asupra unui sistem care lasă la o parte școlile cu adevărat dedicate educației.
Directoarea Colegiului, Luminița Costea, descrie cu exactitate realitatea tristă: 30 de săli de clasă, un laborator de informatică provizoriu, compartimente înghesuite într-o singură încăpere, lipsa unor spații de depozitare.
Un labirint birocratic și un viitor incert
Lucrările de renovare au început în octombrie 2020, dar s-au blocat din cauza neînțelegerilor dintre Primăria Sfântu Gheorghe și constructor. Contractul a fost reziliat, dar constructorul refuză să predea șantierul, invocând neplata lucrărilor.
Un labirint birocratic, cu promisiuni neîndeplinite și o situație confuză, caracterizează soarta CNMV Sfântu Gheorghe. Viitorul școlii este incert, suspendat între promisiuni și realitatea descurajantă.
TAGS: Colegiul Național Mihai Viteazul, Sfântu Gheorghe, renovarea școlilor, sistemul educațional, condiții precare, lipsă de materiale, premiile școlilor, corupție în educație, profesorii nemulțumiți, lucrări nefinalizate, viitorul educației
