Se înalță un nou cult al lui Codreanu în Europa extremă!
Grupuri de extremă dreapta din colțuri ale Europei precum Italia, Franța, Serbia, Grecia și Polonia își iau avânt uriaș, folosind platforma de socializare Telegram ca pe un megafon pentru a răspândi imagini și citate din Corneliu Zelea Codreanu, fondatorul Mișcării Legionare, un nume care deja e devenit asociat cu controversele din Istoria României, dar și cu cele din prezent, unde ideologia sa capătă o nouă viață pe umerii acestor organizații radicale.
Pe lângă glorificarea exagerată a legionarilor, sunt folosite portrete stilizate și fragmente din scrierile lui Codreanu, transformându-l astfel într-un simbol al ultranaționalismului, chiar și la întâlnirile extremiștilor italieni, unde chipul său este agățat între cele ale faimoșilor ideologi fascisti, cum ar fi Nicola Bombacci și Roberto Farinacci, care de asemenea colaborează în maniera comună de ideologii, dar și a faptele istorice ce vin din trecut.
Imaginile nu doar că sunt o simplă estetică, ci devin adevărate manifeste pentru continuitatea ideologică a acestor grupări ultranaționaliste contemporane, care consideră personalitatea tumultoasă a lui Codreanu drept un motor pentru mobilizarea și radicalizarea tinerilor pe fundamentele cele mai controversate ale istoriei Europei.
Un alt aspect cu adevărat bizar este că un grup italian, L’Uroboro – Cava de’Tirreni, a postat un astfel de material în care consideră moartea lui Codreanu drept „dezastruul politic al secolului”. O ironie amară, având în vedere ultimele tendințe ale politicii europene, care deja se clatină pe fundamentele puterilor extreme într-o lume în confruntare.
Citatul lui Codreanu, în care se proclamă legionarii ca fiind săraci dar dornici de sacrificiu, străbate paginile trecutului, iar Noaptea dintre 29 și 30 noiembrie 1938, când Codreanu și alții au fost asasinati, devine materia fecundă din care relevanța ideologică a acestuia continuă să rodească și să inflorească chiar și în structura acestor grupuri extremist, din cele mai nebune.
Codreanu, eroul serbilor ultra-naționaliști?
În țările balcanice, ai noștri vecini sârbi nu se lasă mai prejos, prin faptul că imaginea lui Zelea Codreanu este folosită fără milă în materialele de propagandă ale grupărilor radicale, transformată în simbol al luptei „împotriva comunismului”. Unele bannere cu acesta sunt inflamate de exuberanța ideologică tipică a celor care cred că Codreanu ar putea fi eroul lor în acest haos societal, un simbol românesc, dar care totuși se revigorează ca identitate națională între granițele de altă dată.
Surprinzător, tinerii care găsesc inspirație în fraze legate de figura sa, nu știu poate că acest simbol al purismului național este bine întreținut prin modalități radicale care îndeamnă la naționalismul extremist, în căutarea unei identități sociale tot mai precar asociate cu trecutul, contemporanizându-l aici și acum, prin invocarea sa pe Telegram, tot mai des.
Conferințe anacronice, dar cu un sens proaspăt!
Pe parcursul acestui an, Franța a devenit gazda unei conferințe prin intermediul organizațiilor neofasciste, unde codreanuceanul a fost subiect de discuție. La Clermont-Ferrand, un fanatic neofascist a captat atenția cu o poveste despre „eroi”. Dar este oare o fascinație sau pur și simplu o soluție pentru confuzia din această modernitate insuficientă în valorile sale?
Similaritățile nu se termină aici, având în vedere că în Grecia au fost celebrări legate de egalitatea tragică a morților acestuia, punând în lumină o nenorocire pe care, cu voia sau fără voia lor, mișcările de extremă dreapta din Europa nu o pot ignor.
Mai mult, organizările se întind în Polonia, unde Mișcarea „Renașterea Națională a Poloniei” creează o bogăție de mesaje prin bloguri sau postări, unde, reînvie la viață citatele lui Codreanu, totul sub semnul naționalismului, disciplină și religie, înghițind ideologia de bază într-o avalanșă de glorificări care devin primejdioase.
Sacrificiul lui Codreanu, un martir etern?
Cum să înțelegem revenirea sa în memoria contemporană? Costel Coroban, un expert în istorie, sugerează că imaginea de martir îi conferă un loc de cinste în cultura acestor grupuri, chiar dacă realitatea este plină de teroare și violență din partea mișcărilor pe care le-a condus. De unde vine fascinația aceasta, ne întreabă el, în timp ce subliniază că istoria repetată devine o carte de referință în detrimentul adevărului!”
Marea întrebare rămâne însă de ce alte figuri ca Horia Sima sau Ion Antonescu nu se bucură de aceeași atracție mistuitoare. Răspunsul, ca o observație acută a istoricului, pare să fie legat de natura tragică a poveștii legionarului pe care grupurile contemporane nu pot să-l lase să moară, pentru că mai sunt unele lecții de învățat, corelate cumva cu fenomenul radicalizării de astăzi.
Totuși, atitudinile cu privire la trecut pot genera confuzii în rândul unor tineri care parcă se află într-o perpetuă căutare a identității, iar legătura cu personalități istorice bizare creează un fir al speranței că libertatea este de neatins, chiar dacă ultimul lucru dorit este să ucidă viitorul în numele unui trecut controversat.
