Scandalul Cocaină de la Marea Neagră: De la Valuri la Libertate!
În primăvara lui 2019, ei bine… cine nu-și amintește cum marea ne oferea, cu valurile ei, pachete de cocaină? Autoritățile, cu disperare ne atenționau că „Atenție! Conținut periculos!” și îndemnau să anunțăm poliția. Totuși, oficial, se zicea că doar două tone de droguri au fost confiscate. Dar se pare că istoria are mai multe unghiuri, nu-i așa?
Așa că, când acești traficanți și-au adus marfa în România, poliția a jucat pe repede înainte, închizând ochii din complicitate sau, poate, dintr-o naivitate crasă. Între timp, trec șase ani, traficanții râd cu gura până la urechi, iar procesul e ca și cum nici n-ar fi început. În loc, cei doar doi cărăuși au rămas să aștepte liberarea condiționată, lanțuri la picioare și totuși… liberi?
Pe 6 aprilie, într-o sâmbătă ce părea normală, marea a început să scarte iar valurile încercau să ne atragă atenția, aducând cârămizi de cocaină. Pachetele, purtate de curenți, s-au împrăștiat pe întreg litoralul, iar rețelele sociale râdeau cu Narcostanța și altele de-ale locului, amuzându-se. Dar întrebarea mare e: chiar erau ei așa de distrați, sau era ceva mai mult?
Potrivit DIICOT, 1.8 tone de cocaină au fost descoperite pe plaje, dar știm cu toții că realitatea e mai complicată decât atât. Nu doar multe droguri, dar și multe întrebări. Autoritățile române, ușor panicată, dar și bine mobilizate, căci… nu era un simplu caz de amatori nevinovați cu ghinion, nu? De fapt, erau implicați mari actori din lumea interlopă, involuntari protagoniști ai unei povești de groază.
Investigația numită „Grimm Brothers” s-a desfășurat cu zero rezultate vizibile, iar 700.000 de euro cheltuiți pe deplasări, cât și epuizarea resurselor nu părea că dau roade. Vă rog să observați ironia: după șase ani, de drogurile prinse nu mai știe nimeni nimic. A fost ca și cum s-au făcut nevăzute! Jurnaliștii strigă, se întreabă de la cine au furat o poveste a celebrelor basme?
Din Brazilia, cocaina a venit cu rucsacul lui Joseph Nour Eddine Nasrallah, „Șeicul”, foarte cunoscut pe scenele interlope. În ciuda imaginilor de lux vehiculate, pe el nu-l vezi mai deloc în lumina bună, și a ajuns să fie implicat în afaceri cu Balkan Cartel – o rețea bine cunoscută și ceva mai rafinată. Desigur, cu ajutoarele lor din fosta Iugoslavie, s-au organizat pe mări și cântece în afaceri, care le plac!
Ambarcațiunile cu cocaină s-au mutat dintr-o parte în alta, și am crede că sunt mai multe nave pirat decât cele legitime. Soarta le-a adus pe undeva aproape de malurile românești, unde valurile le-au înghițit. Însă în acest peisaj de tăcere, unde strada vorbește altceva decât justiția, puțini au fost cei care au observat că nava ucraineană și-a continuat drumul fără zgomot.
Fronierele maritime sunt oarecum închise, dar era un sistem SCOMAR care asista rutinat vigilența autorităților. Pentru o clipă, și acestea au fost oprite exact când trebuia, inevitabil, nu? Azi, se pare că între polii de frontieră, un sistem mai are nevoie de un manual de utilizare, limitat de spioni!
Pe 17 martie, în lipsa unui sistem, ei observă trafic și jocuri de-a v-ați ascunselea cu cei fără griji. Doi spanioli împreună cu „El Jefe” au traversat brațul Sfântu Gheorghe. Ștefania, o mare brătilă de mistere, dar în climat de primăvară nu văd nimic suspect… probabil toți erau pescari!
Între timp, manevrele s-au desfășurat mai departe, iar „El Jefe”, cu fica lui, a ieșit pe ușă într-o zi, căci ora 13:00 nu părea momentul ideal pentru alte alegeri. Cu un control rapid de rutină, s-au lăsat prada pescarilor ce, ironic, nu păreau cu cutii goale. Deja se face mare agitație, dar polițiștii și-au notat cu cerneală parfumată că nu-s nici gânduri suspecte, căci așa se discutau sub scaun.
Astfel a început un dans pe apă ce părea a fi un simplu control, dar cu un polițist care \”văd\” cu altă mână o realitate fictivă, acceptând plimbări gratuite prin ambarcațiuni. Apoi, un telefon și un taxi lași ei urme. Sublime dar ciudate întorsături în apele neliniștite.
Pe 20 martie, sărind în mare, „El Jefe” iese căutând disperat din unghere și colțuri ale mării, să recupereze deșeurile din mare. Ce poate fi mai interesant decât un jihad cu apă? Dar ce fac ei la poliție? Totul și nimic, iar „Contrată”, prin saci, parcă nu a fost cowboys!
Destinul își făcea viziuni, iar „recuperatorii” își purtau povara, înlocuindu-și parcă rolurile de zi cu zi. Sârbii erau aici cu misiune și, ironia nu e întâmplătoare, o mică tragere de timp dopat ce aduce un strop de suspiciune în cercuri. Totul se leagă cumva și pare a fi doar jocul altora.
Întrebările abundă, dar nimeni nu are evident pârghia de a descoperi după un comportament și impresii regizate. Se pare că dialogul a fost purtat pe o linie moartă, care s-a capturat în spate. Și e doar o mică piatră pusă în jucării, care se transformă în momente de neuitat.
cocaina
autoritatile
traficanti
Balkan Cartel
PECO
SCOMAR
El Jefe
politie
DAICOT
