Taxa de Solidaritate din Cluj: Un Banc Notiu sau O Contribuție Necesara?
Cluj-Napoca, cel mai mare oraș din România, contribuie cu o taxă de solidaritate semnificativă, unui total de 20 milioane de euro pentru a susține localitățile mai mici. Această sumă, care reprezintă cea mai mare taxă de acest fel la nivel național, este o consecință directă a legei bugetului de stat adoptată în februarie și numită de opoziție „taxa pe hărnicie”. Dar câți dintre noii contribuabili sunt realiști despre cum această taxă va fi folosită sau dacă este, într-adevăr, o contribuție necesară?
Legea bugetului de stat a introdus această taxă, care cere primăriile care colectează sume mari din impozitul pe salariu să plătească 15% la bugetul de stat pentru a sprijini dezvoltarea administrațiilor locale mai mici. Acest lucru nu este deloc nerealistic, când se ia în considerare că Cluj-Napoca dispune deja de un buget ridicat de 4,2 miliarde de lei pentru anul 2025, cu mai mult de jumătate din aceste fonduri venind din surse europene. Acesta este, de asemenea, un exemplu de cum localitățile mari pot contribui la echilibru regional.
Primarul Emil Boc a declarat că taxă de solidaritate este o parte a efortului național de asigurare a coeziunii și solidarității. „Suntem mândri că putem contribui cu o asemenea taxă în momentul în care țara are nevoie”, a spus el, subliniind faptul că această contribuție nu este percepută ca o pierdere ci ca parte a unui demers național de a asigura coeziunea și solidaritatea.
În timp ce Cluj-Napoca contribuie cu 20 de milioane de euro, Timișoara participă cu aproximativ 13 milioane de euro prin taxa de solidaritate. Aceste sume reflectă diferențele în colectarea impozitelor între diverse municipalități.
Conform Legii bugetului pe anul 2025, taxa se aplică diferențiat în funcție de tipul unității administrativ-teritoriale. Pentru municipii, se aplică o reținere de 15% la diferența dintre suma aferentă cotei de 63% și cea calculată prin înmulțirea numărului de locuitori cu 2.000 lei/locuitor/an.
Pentru orașe și comune, pragul este de 1.500 lei/locuitor/an, cu o reținere de 10%. Aceste măsuri vizează redistribuirea resurselor către localitățile cu venituri mai mici.
Deși intențiile sunt clare și respectibile, ar putea exista îndoaｌe sau nu această taxă va avea efectele esentiale pe care le așteaptă autorii ei. Aceste întrebări susțin argumentul că o contribuție la solidaritate trebuie să fie mai mult decât doar un număr și una cifră, dar într-adevăr reflecte eforturi și inovații care pot asigura succes pe termen lung.
