Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că un stat membru poate fi obligat să repare prejudiciul provocat prin încălcarea dreptului UE de către o instanță națională de ultim grad, dar numai dacă sunt îndeplinite trei condiții. În cazul unui fermier român, judecătorii europeni au decis că refuzul unei instanțe naționale de a cere lămuriri CJUE cu privire la legislația europeană nu este suficient, de unul singur, pentru ca statul să fie obligat să plătească despăgubiri.
Cazul își are originea în anul 2007, când fermierul român a solicitat ajutor agricol pentru o suprafață de 264,71 hectare. În urma unui control, autoritatea română competentă a considerat că numai 180,62 hectare erau eligibile și i-a respins cererea. Fermierul a contestat decizia, însă atât acțiunea, cât și apelul său au fost respinse.
În 2012, în timpul procesului privind ajutorul agricol, Curtea de Apel București a refuzat sesizarea Curții de Justiție a UE pentru clarificarea modului în care trebuia interpretată legislația europeană aplicabilă. Ulterior, fermierul a deschis o acțiune împotriva statului român, cerând angajarea răspunderii acestuia pentru încălcarea dreptului Uniunii Europene.
În procesul privind răspunderea statului, Curtea de Apel București a decis, de această dată, să sesizeze Curtea de Justiție a UE. Instanța română a vrut să afle, printre altele, dacă refuzul din 2012 de a cere interpretarea legislației europene poate atrage răspunderea statului român.
Curtea de Justiție a stabilit că norma europeană încălcată trebuie să confere drepturi persoanei afectate, încălcarea trebuie să fie suficient de gravă și trebuie să existe o legătură directă între încălcare și prejudiciul suferit.
În cazul fermierului român, Curtea a constatat că regula europeană invocată de acesta nu îi acorda un asemenea drept. Regula avea ca scop protejarea banilor Uniunii Europene și stabilirea corectă a suprafețelor pentru care puteau fi acordate ajutoare agricole.
Prin urmare, faptul că în 2012 Curtea de Apel București nu a sesizat CJUE nu a fost suficient pentru ca fermierul să obțină despăgubiri de la stat pe acest temei.
Hotărârea Curții de Justiție a UE nu pune capăt procesului dintre fermier și statul român și nici nu stabilește dacă acesta va primi sau nu despăgubiri. Instanța din România va trebui apoi să soluționeze procesul, ținând cont de decizia luată la Luxemburg.
Hotărârea este importantă și pentru alte cazuri similare, deoarece interpretarea dată de Curtea de Justiție trebuie respectată și de celelalte instanțe naționale atunci când se confruntă cu aceeași problemă juridică.
În esență, o greșeală a unei instanțe legată de obligația de a cere lămuriri Curții de Justiție nu înseamnă automat că statul trebuie să plătească despăgubiri.
