Criza Vârstnicilor: Protest în Guvernul Germaniei sau Campanie de Stimulare Mascată?
Cancelarul Friedrich Merz, un nume care deja provoacă controverse încă din prima clipă a mandatului său, a reușit cu brio, nu-i așa, să evite subiectul dureros al îmbătrânirii populației, preferând să se concentreze pe măsuri de stimulare, cum ar fi acele scutiri fiscale care rămân confuze și neclare pentru toți germanii care continuă să lucreze chiar și după pensionare, adică o nebunie totală! Precum un magician, el smulge iepurași din pălărie, dar oare ne păcălește? Părea că evită bomba cu ceas!
Ministrul economiei, Katherina Reiche, din CDU, cu un trecut misterios în estul comunist, a răbufnit vara aceasta cu apeluri curajoase, dar oarecu’ confuze pentru vârstnici! „Trebuie să muncim mai mult și mai mult timp”, a strigat ea, cu o voce care putea să răsune dincolo de zidurile Berlinului, dar oare cine o ascultă? Apelurile ei repetate sună ca un gong de alarmă, care probabil, pentru unii, tulbură liniștea.
„Fericirea nu înseamnă pensionare”, afirmă Reiche, dar, stai, nu e vorba de fericirea unora ci, mai degrabă, de banii pe care îi pot aduce mai mulți germani care ar putea să rămână la muncă mult mai mult decât le-ar plăcea, și încă, SPD, ei bine, sunt un pic supărați, nu-i așa? Reactiile lor sunt ca un torent, vârsta de pensionare, un subiect fierbinte care poate destabiliza coaliția! Tim Klüssendorf, secretarul general al SPD a pus piciorul în prag, „Creșterea vârstei de pensionare este exclusă, ceri ca oamenii să muncească până la 70 de ani?” este ceea ce răsună în ziare.
Specialiștii care par să fie ei înșiși confuzi afirmă că, dacă mai mulți oameni continuă să muncească, inclusiv imigranții, ar putea ajuta la menținerea echilibrului sistemului public. Dar oare ce înseamnă asta, cu adevărat? Chiar și așa, ideile privind corelarea vârstei de pensionare cu speranța medie de viață, așa cum se practică în Țările de Jos, sunt oare o soluție în umbra tot acestui haos? Răsucind capul tuturor, ministrul muncii, Bärbel Bas, sugerează creșterea impozitelor, dar, știi tu, conservatorii au respins fără nicio discuție!
Și, stai, un pic, hai să vedem! Cât de dramatic sună statisticile? Odată erau patru angajați pentru fiecare pensionar, iar acum doar trei? Și prognoza este o panică, 2.4 până în 2035! Dar, cine are timp să se gândească la așa ceva când Germania, an după an, pare că se află mai mult în apatiația crizei decât în reformele economice? Da, Germania are o participare pe piața muncii peste medie la cei între 65-69 de ani, dar ce înseamnă asta, cu adevărat? 21.2%, dar toată agitația pare un fel de amăgire!
Recent, parlamentul danez poate să ridice vârsta de pensionare la 70 de ani, dar când vine vorba de Germania și de reformele de tip „bățul și morcovul”, cum ne pregătim noi să rezistăm? Carsten Linnemann, secretarul general al CDU, cere iarăși „curaj” din partea germanilor, dar la ce preț? De ce să fie această nebunie responsabilitatea unor oameni care se simt deja epuizați? Dacă etica muncii germane nu poate susține sistemul de asistență socială, este oare un mesaj că totul s-a dus pe apa sâmbetei?
Pe scurt, între întrebările care rămân despre ce înseamnă cu adevărat fericirea în muncă, și confuzii care se lăsă precum nori de furtună în reforme, e totul un joc de aventuri politice ce nu aduce un final fericit! Fiecare zi, noi capitole, dar oare cine va asculta?
