“`html
Lovitura de thunder din spatele cortinei: Iată cum un român a transformat traficarea cocainei într-o veritabilă afacere de familie!
În urmă cu puțin timp, pe la 65 de ani, crucea chilienei Nora Elisabeth del Carmen Monzo Retamales a întins rădăcini adânci în infracțiuni, aflându-se printre cei mai vechi căutați de poliție, teoretic vorbind, căci în realitate, nici un zi n-a stat la răcoare, deși a fost condamnată în România la 15 ani de pușcărie, după ce a adus 7 kg de cocaină în crosse de golf, una cârjă și chiar un extinctor, culinary contrabandă!
Dar povestea nu se oprește aici, în afacerea sordidă cu droguri, este acoperită de intrigile românului Dorel, inițiat în tainele traficării în pușcăria din Oradea, unde a fost răsfățat de un columbian, totul fiind ca un episod dintr-o telenovelă, dar mai rău, căci Dorel, cu studii limitate, s-a specializat în metodele de a aduce cocaina, să spunem, „în stil de lux” în România.
Căci imediat după ce a terminat cu pușcăria, și-a luat soția, a îmbrăcat numele ei ca pe un veșmânt, și-a lăsat doliul și a început să imprime o rețea de trafic din America de Sud, cu ajutorul fratelui său Augustin, care, ce coincidență, a fost prins la Budapesta, bietul, ca un iepure, cu droguri în valiză!
Rețetele de succes nu se opresc la Dorel, căci părinții și consătenii săi, ca niște niște cărăuși altfel, își jucau rolul de actori într-o dramă, ascunzând cocaina în tot felul de obiecte cheie. Regia era simplă – vacanțe exotice, plăcute pentru toți, plătite de Dorel, pentru ca ulterior, să revină cu marfa acasă, având parte de un deliciu dulce de 1500 de mărci germane!
Asta nu-i nimic, căci în același film, odată cu dezvăluirile despre cărăuși, scandalurile au început să iasă la iveală, în timp ce Dorel strica ușor ușa, fără milă, de vreme ce chiar și fosta soție, prinsă câteva cadre mai târziu, făcea plângeri către autorități, dar furtuna dezvăluirilor nu s-a oprit aici – a și fugit în America de Sud, ca o regină fugind de invadatori.
Așadar, mai departe, în 2006, concomitent cu acuzațiile, “cămile” deveneau din ce în ce mai harnice, dar soarta nu are răbdare, și așa un flagrant l-a dus pe Augustin direct la poliție, cu un extinctor în mâini, dar ceva era sigur – Dorel îi expediază pe toți rând pe rând, într-o agendă criminală, planificându-se din timp următoarea lovitură!
Ei bine, chiar și astfel, unii dintre cărăuși, erau ei înșiși căutați de poliție, în timp ce alții, care s-au apucat de treabă târziu l-au trădat pe Dorel popa, aducând riduri de frustrare în fruntea acestuia, fiindcă n-avea unde să se oprească în spunând: „Drogar, te întorc pe cinci capete, de la bunicul juvenil, până la experți în cartel”!
Incredibil, desigur, cert este că Dorel reușea să își consolideze rețeaua în vreme ce poliția se lăsa dusă de val, la fiecare captură mai întâi, pe scurt, și ajunge cu zeci de mii de dolari în retur. Dar astăzi, Dorel Popa se află zi de zi în spatele gratiilor, amintindu-și de soarta secerată a lui și a averii, în timp ce cei din spate, cu numele latinești se bucură de soare în America de Sud.
Infernul lui Dorel, pe care l-a construit pe fundamente de cocaine, se face conștient, chiar și în absența lui Nora, pe care n-a mai reușit s-o aducă în România. Se pare că, ascunși cu toții ca niște cărțoaie, narcoticii cu cocaină sunt o poveste care continuă să ne amăgească, fie că le știm fețele, fie că se ascund sub diverse forme neînțelese de noi.
“`
