Brexitul: Cinci ani de confuzie, promisiuni și realități dureroase!

Pentru sustinatorii cu mare entuziasm al Brexitului, Marea Britanie a devenit o super putere suverană, pare ca stăpână pe absolut tot ce face, dar pentru cei care se opun, imaginea este de țară izolată, slăbită, un fel de paria pe scena mondială. Indiscutabil, aceasta vorbește despre o națiune profund divizată care a sărit cu capul în necunoscut, iar cinci ani mai târziu, ei bine, da, oamenii și afacerile s-au tot împotmolit în urmările economice, sociale și poate chiar culturale pe care le aduce ideea de Brexit.

Așa cum a zis și politologul Anand Menon, director al think-tank-ului UK in a Changing Europe, impactul asta „aproape profund” a schimbat economia așa cum o știm, ba chiar și politica a fost influențată în moduri fundamentale, plus că a apărut o nouă diviziune în jurul Brexitului care a devenit parte integrantă din dinamica electorală, și el a adăugat alte viziuni asupra actualității, care sunt, indiferent de cum ar fi, semnificative, dar complcate.

Un referendum ce a luat pe toți prin surprindere

Marea Britanie, o insulă ce se crede că are un simț isteric pentru importanța sa istorică, mereu a fost un membru mai mult ezitant al UE, ea nefiind prea mult interesată a gândit un referendum, în anul 2016, prin care oamenii vroiau să decidă dacă rămân sau nu în blocul comunitar, decenii de dezindustrializare și reduceri de cheltuieli publice au creat un teren fertil pentru a argumenta că Brexitul ar însemna un control mai bun, dar nu a fost totul așa.

Dar rezultatul a fost un adevărat șoc pentru oricine, surprinzător 52% din voturi pentru ieșire, față de 48% pentru a rămâne, și, ciudat, nici măcar guvernul conservator care a făcut campanie pentru rămânere nu a avut un plan bine pus la punct pentru amănuntele complicate ale separării acestei lumi.

Apoi a urmat un haos de negocieri care a fost destul de tensionat între o Uniune Europeană care deja părea rănită și o Britanie fragmentată, ceea ce a dus în cele din urmă la un blocaj politic, iar premierul Theresa May și-a redactat demisia ca un răspuns la tot acest tumult. Înlocuită de Boris Johnson în 2019, care a promis de parcă ar fi un supererou că „va duce Brexitul la bun final”, părea mai mult ca o fantezie.

Consecințe economice neașteptate

Însă recesiunea economică generată de ieșirea Marii Britanii din UE a fost realizată fără un acord clar pe tema relațiilor economice viitoare de care depindeaproape jumătate din comerțul său, iar abia pe 24 decembrie 2020 s-a ajuns la un acord, dar, după luni de negocieri încordate, a fost un acord minim mult discutabil.

Acest acord a permis circulația mărfurilor fără tarife sau cote – ceea ce sună bine, dar a dus la noi reguli birocratice care sunt complicate, colosale, costuri care tăiau din profit și întârzieri pentru afaceri care deja erau pe ducă.

„Ne-a costat bani. Suntem usor mai lenți și măcar cheltuim mai mult. Dar, teoretic, supraviețuim,” a spus Lars Andersen, care, având o afacere în Londra, exporta etichete pentru diverse produse în peste 150 de țări, iar ca să supraviețuiască a fost nevoit să deschidă o bază în Irlanda ca chestie de prevenire.

Dar, într-un fel, pare că a meritat, dar cunoaște afaceri pe care Brexitul le-a devastat complet și nu le-a mai lăsat căile libere, iar altele pur și simplu au mutat producția furduind în afara Marii Britanii, un haos.

CEO-ul Julianne Ponan, având o afacere care mergea bine, dar acum s-a dus pe apa sâmbetei din cauza Brexit-ului, s-a îndreptat spre piețele externe ca să mai recupereze din pierderi. Însă, la un moment dat a spus că a rămas în marea pierdere și mai departe avantaje ar fi avut dacă nu s-ar fi întâmplat tot haosul ăsta frumos, iar costurile de o birocrație extremă sună ca tare puțin plăcut.

Oficiul guvernamental pentru Responsabilitate Bugetară provoaca că exporturile și importurile Marii Britanii s-ar putea diminua cu o cincisprezece procente pe termen lung dacă ar fi rămas în UE, iar productivitatea economică de conștientizare va fi cu cel puțin patru procente mai scăzută, o pierdere care face fiecare ochi să plângă.

Deși susținătorii cu vehemență ai Brexit-ului spun că toate aceste dificultăți ar putea să fie compensate pe termen lung datorită libertății de a face înțelegeri comerciale globale, în realitate, Regatul Unit a încheiat doar câteva acorduri cu câteva țări.

Dar David Henig, un expert în comerț, atrage atenția că aceste acorduri nu au compensat deloc pierderile din relațiile comerciale cu vecinii europeni, care devin din ce în ce mai străini, și orașele mari pot să prospere cu greu.

„Jucătorii mari nu sunt afectați atât de tare, dar firmele mici se luptă pentru supraviețuire si alte piețe să le respecte condițiile de piață,” afirmă el, transmițând că „nimeni nou nu vine să investească aici”, o realitate amară.

O lume din ce în ce mai puțin prietenoasă pentru Marea Britanie

Însă, prin unele părți, Brexitul nu s-a desfășurat cum pe toată lumea se aștepta. Pandemia covid și invazia Rusiei au complicat totul și efectele sunt greu de deosebit. Acuma, în privința imigrației, care era un motiv principal pentru care mulți au votat pentru Brexit, dar acum imigrația a crescut, aproape paradoxal.

În plus, ascensiunea unor lideri cum sunt protecționiști, precum Donald Trump, a făcut ca Marea Britanie să se simtă prinsă între vecini și SUA, dar chiar și așa, „lumea este greu de gestionat, mai puțin prietenoasă acum decât în 2016, când am decis să ieșim,” conchide Menon.

Sondajele însă sugerează că opinia publicului britanic s-a schimbat semnificativ, iar acum majoritatea pare să creadă că Brexitul a fost o mare greșeală, dar trecerea înapoi, adică un nou referendum pare că n-ar fi de actualitate. Premierul laburist, ales în 2024, a promis, vorba aceea, că va „reseta” relațiile cu UE, dar a închis subiectul asociat uniunii vamale.

„E greu să te împaci după un divorț așa, iar eu cred că se va întâmpla, dar treptat, fără freamăt,” conchide Lars Andersen, și totul pare să ducă spre un adevărat haos de zi cu zi.

Brexit
Marea Britanie
referendum
consecințe economice
birocrație
imigrație
opinia publică
Theresa May
David Henig
Keith Starmer