Cimitirul militar american din Luxemburg: O lecție tăcută despre prețul păcii

Îmi amintesc cu claritate ziua în care doamna R. m-a pus o întrebare care m-a pus pe gânduri. „La ce bun toate astea?”, a spus ea, referindu-se la cheltuielile exorbitante ale Americii pentru războiul din Afganistan. „O mie de miliarde de dolari pe zi! Iar grădinițele n-au bani să angajeze educatoare, școlile n-au de nici unele, asistența socială e praf, nu-s bani pentru nimic! Păi, da, sigur: ca să băgam bani în curul războiului!”.

Nu am avut un răspuns clar atunci, dar am înțeles profunzimea întrebării ei. Reformulată, ea suna așa: „Ce rost au armatele, soldații, cazărmile, generalii, războaiele, armele, cheltuielile militare? Ce sens? Ce folos aduc? De ce există, în primul rând? De ce? Ca să ce? Ca să omoare oameni?”.

Călătorind prin Luxemburg, am ajuns la cimitirul militar american, un loc unde liniștea este presărată cu cruci de marmură, așezate cu o precizie aproape obsesivă. M-am oprit la mormântul generalului Patton, un monument impunător care m-a lăsat indiferent. Dar, în timp ce exploram cimitirul, am simțit o senzație ciudată. În timp ce privesc spre Patton, din partea de jos a cimitirului, mi-a părut că crucile sunt vii, că sunt soldați care așteaptă un ordin, gata să înainteze spre mine. Evident, a fost o iluzie optică, dar una puternică, limpede, nu dată de oboseală sau de altceva.

Mai târziu, am descoperit că efectul pe care l-am simțit era premeditat. Arhitecții sau peisagiștii din spatele cimitirului nu așezaseră crucile în linii drepte, ci în șiruri ușor bombate în zona de mijloc, creând acea iluzie optică. Nu pot spune cu certitudine că toți vizitatorii simt același lucru, dar este evident că efectul a fost gândit cu grijă.

Am notat câteva nume de pe cruci: Elmer W. Collins JR; Abraham A. Menkin; Frank Fazekas; Benedict N. Drzewucki; Norbert R. Lankow; William Kuech; Joseph Sasso; John Sosnowski; Steven J. Karafa; Normand D. Blanchette; Rudolph E. Rodriguez; Isidore M. Vasko; Stephen S. Aykanian; Henry B. Cazabon; Philip Markoff; Bohumir J. Pleva; Rudolph M. Modic. Și unul dintre mulții soldați din locurile de onoare, cele de la margine de rând (cu cea mai bună vizibilitate): Here rests in honored glory a comrade in arms known but to God.

Acestea fiind spuse, încerc acum să exprim în scris răspunsul pe care i-l datorez doamnei R., chiar dacă știu că nu mă voi putea achita niciodată de datoria pe care o am la domnia-sa.

Soldații păzesc pacea.

Cu arme care costă foarte, foarte mulți bani.

Pacea e mai bună decât războiul.

Războiul e mai bun decât sclavia.

Civilii îi plătesc pe soldați, iar soldații păzesc pacea. Pe banii civililor, da. Pe banii care nu ajung la grădinițe, spitale, școli, aziluri, orfelinate și la protecția socială.

Această lecție tăcută, învățată în liniștea cimitirului, ne amintește de prețul păcii. Un preț pe care îl plătim cu toții, cu bani și cu sufletele celor care ne-au apărat libertatea.