Un meci care a lăsat cicatrici în fotbalul românesc
Într-o seară gri de octombrie, pe stadionul din Moreni, atmosfera era încărcată de tensiune. Fumul țigarilor se ridica lent, amestecându-se cu strigătele furioase ale suporterilor care blestemau arbitrajul și rezultatul meciului. Pe teren, jucătorii erau deja la vestiare, în timp ce fanii, nemulțumiți, blocau ieșirea, cerând explicații și răzbunare pentru ceea ce considerau o nedreptate.
Era 22 octombrie 1994, iar echipa gazdă, Flacăra Moreni, se confrunta cu o situație explozivă după meciul cu Selena Bacău. Cristi Popovici, antrenorul de atunci, își amintește perfect cum spiritele s-au încins rapid, iar tensiunea a crescut ca un val amenințător. Suporterii furioși înconjurau vestiarele, strigând numele lui Dumitru Sechelariu, patronul echipei oaspete, care, la rândul său, nu se lăsa intimidat.
În mijlocul acestui haos, Sechelariu a decis să acționeze. Cu o mișcare rapidă, a scos un pistol și a tras câteva gloanțe în aer, încercând să disperseze mulțimea care devenise tot mai agresivă. Focurile de armă au fost un semnal de alarmă, iar fanii, uimiți de gestul său, s-au retras, lăsându-l pe Sechelariu să se îndrepte spre autocar, urmărit de privirile confuze ale celor din jur. Intervenția poliției a pus capăt acestei scene cutremurătoare, dar ecoul a rămas mult timp după.
Cristi Popovici, martor la acest incident, povestește cu amintiri amestecate de frică și admirație. „La Flacăra Moreni, în Liga a 2-a, am fost acolo după meci. Eu știu, arbitrii au ținut puțin cu Bacăul, a fost puțină agitație după meci cu spectatorii și îl cam „îngrămădeau” pe „Seche”, îl înjurau, și el rapid a scos pistolul și a tras niște gloanțe în aer”, rememorează fostul antrenor. Această întâmplare este doar o părticică dintr-o poveste mai amplă, în care Dumitru Sechelariu se dovedește a fi un personaj complex, cu multe fațete.
Sechelariu, fost primar al municipiului Bacău și un om de afaceri controversat, a avut o carieră plină de episoade memorabile. De la momentele de drastice critici adresate jucătorilor după înfrângeri, până la petrecerile din urma victoriilor, Seche a știut să îmbine severitatea cu bucuria. „Avea harul ăsta. Cel mai important e că tot ce scotea pe gură, ce spunea, întotdeauna se ținea de cuvânt”, subliniază Popovici, amintind de complexitatea acestui personaj care a lăsat o amprentă de neșters în fotbalul românesc.
Povestea incidentului de la Moreni este o fereastră către o epocă în care fotbalul era marcat de pasiune, dar și de violență, un contrast puternic față de vremurile moderne. Dumitru Sechelariu, cu toate controversele și amintirile sale, rămâne un simbol al unei perioade tumultoase, o legendă care va dăinui în istoria sportului din România.
