Compania Muzeul Brandurilor anunta ca, daca sucurile romanesti ar fi o formatie muzicala populara, Ci-Co ar fi solistul vocal al grupului. Brifcor s-ar ocupa de baterii, Bem-Bem si Quic-Cola ar fi chitaristii, iar Lămâița ar sta la clape. Expozitia tratand sucurile din perioada comunista ofera detalii despre aceasta trupa fictiva, cu singuranta Ci-Co reprezentand vocea distinctiva a formatiei (Muzeul Brandurilor, s.d).
Povestea productiei in masa a sucurilor acidulate in Romania comunista a inceput in 1964, cand a fost semnat un contract cu gigantul Pepsi. Compania americana furniza linii de preparare si imbuteliere, precum si concentratul necesar, in timp ce Romania platea cu vinuri si sampanie (Muzeul Brandurilor, s.d).
Primul suc romanesc, numit FRUCADA si FRUCOLA, a fost product incepand cu anul 1967 la Suceava. Acesta a fost un moment de constructie a primelor fabrici destinate producerii si imbutelierii sucurilor autohtone acidulate (Muzeul Brandurilor, s.d).
“Aici se vor produce sucuri acidulate din fructe indigene şi exotice, de tipul frucola şi frucade, realizate dincitriceşi nuci de cola,” a anuntat publicatia Scânteia Tineretului in mai 1967 (Muzeul Brandurilor, s.d).
Pana in anul 1980, gama de sucuri romanesti cuprindea o multitudine de branduri: Aurora, Bem Bem, Brifcor, Cico (Citrice Cola), Citron, Deit, Hebe, Frucola, Quic-Cola, Lămâiţa, Pepsi, Rocola, Sintonic, Socata, Zmeurata (Muzeul Brandurilor, s.d).
Sucurile concentrate erau produse la Institutul pentru Produse Horticole Bucuresti, de unde erau trimise la cele 70 de fabrici care le transformau in suc, le imbuteliau si le vindeau (Muzeul Brandurilor, s.d).
Ci-Co abreviaza denumirea Citrice Cola. Acest suc era delicios si era vandut la pretul de un leu. Era accesibil pentru oricine. Exista doua variante ale acestui suc: una cu concentrat de portocale importat din Grecia, care avea o aroma intensa de coaja de portocala, si cealalta cu concentrat adus din Israel, care avea un gust perfect de portocala, conform informatiilor oferite de Muzeul Brandurilor (s.d).
Ci-Co a fost produs incepand cu anul 1970 la IPA (Intreprinderea de Produse Alimentare) din Bucuresti, care avea sase fabrici in capitala. La cinci dintre aceste fabrici, sticlele erau spalate cu o perie de sarma, sucul era turnat in sticle manual cu ajutorul unei palnii, iar capacele sticlelor erau puse cu ajutorul unei prese actionate cu piciorul (Muzeul Brandurilor, s.d).
