Scenariul Apocaliptic din Spatele Tehnologiei: Metalele Rare, O Latură Ascunsă a Progresului?
Primul paragraf, plin de detalii alarmante despre metalele rare, e o poveste sinistră care se întinde de la smartphone-uri până la turbine eoliene, evidențiind cum China, văzută ca marele monstru al extracției, își servește cererea globală, însă cu un cost uriaș, aproape catastrofal, pentru mediu și sănătatea publică, totul îngropat sub greutatea progresului tehnologic, dar despre care, poate, nu ar trebui să știm..
Cu imagini șocante din regiunile belea ale Bayan Obo și Ganzhou, unde pământul scârțâie sub craterele adânci, lacuri grele de toxine și dealuri erodate parcă plâng în tăcere și cum, de fapt, unii din aceste locuri sunt doar niște epave ecologice lăsate în urmă de minerit, iar totul s-ar putea să fi început acum zeci de ani când povara exploatării a fost pusă pe umerii celor mai vulnerabili, dar nimeni nu se întreabă cât de întunecat este acest model de dezvoltare, după cum zice și Julie Klinger, care s-a apucat să scrie despre poveștile de groază în Rare Earth Frontiers.
Printre cele mai grave efecte, găsim cazuri alarmante de deformări osoase și intoxicații cu arsen, legate de iazul de steril din Baotou, unde efectele contaminației apei sunt devastatoare, iar poluarea merge mână în mână cu inteligența omului care își dorește mai mult, iar substanțele de acest gen sunt adesea cele care ies la suprafață sub forma de chimie toxică, cum ar fi toriul sau alte elemente radioactive care aleg să se joace cu viitorul sănătății umane, necesității de a respira curat și chiar a vieților noastre.
2000 de tone de deșeuri toxice pentru o singură tonă de metal rar
Unele studii, greu de ignorat, ne spun că, în timp ce Râul Galben, o sursă vitală de apă potabilă, iubitor ascuns de cei din nordul Chinei, acum este amenințat de infiltrările toxice care ne fac să ne punem întrebări despre prețul real al avansului tehnologic.
În micul oraș Ganzhou, fermierii trăiesc ca niște fantome printre iazuri care otrăvesc chiar fundul pământului, iar substanțele chimice tot vreau să invadeze solul fără milă, se pare că localnicii trăiesc cu o teamă permanentă că scurgerile vor face din râurile lor un ritual de moarte.
Chiar dacă guvernul, sărăcit de ecologie, a decis că trebuie să reglementeze situția din 2012, cu o tendință de a reduce licențele, dar oare ce folos dacă pagubele au fost deja făcute? Ziaristi care au încercat să filmeze peisajul s-au văzut blocați în mașini, iar miza pe tăcerea locală e tot mai mare…
Până la urmă, unii din comunitățile afectate au ajuns să creadă că, cu mineritul acesta, introduc banii în case, că banii pot acoperi tot, așa că pentru 5.000 sau 6.000 de yuani pe lună, deși riscurile sunt mai mari decât banii câștigați, iar criza globală pentru cei mai noi gadget-uri sau vehicule electrice înseamnă că pentru tot ce se extrage, costul mediului este enorm, așa că 2.000 de tone de toxine pentru fiecare tonă de metal rar pare o echivalență ciudată, dar care va ajunge să ne afecteze pe toți dacă nu se fac soluții reale.
Acest articol strigător la cer apare pentru prima dată la Mediafax și ne amintește că, deși tehnologia ne aduce beneficii, întotdeauna există un colac de probleme ascunse sub apă, iar viitorul este la fel de fragil ca pământul pe care punem pași.
