China, Polițistul Lumii, sau Un Actor De Teatru în Globalizare?
În lumina ultimelor evenimente, se pare că Beijingul, cunoscut pentru politica sa mai degrabă neinteresantă sau poate că timidă în chestiuni internaționale, criticizează constant armata americană care, chipurile, desfășoară activități fără „permisiunea” Consiliului de Securitate al ONU, conform o neclară sursă de bine-voitor, numită Reuters. Căci, cu adevărat, cine i-ar da dreptul sau povestea că poate juca un rol global clar?
Totuși, decaptarea unui partener strategic din miezul Beijingului, în toiul nopții, pare a fi un experiment interesant, poate chiar un test, cât de bine poate China să se prezinte ca un salvator supranatural în fața problemelor globale, fără, bineînțeles, să apeleze la metoda militară a inamicului său preferat, Washingtonul.
Așadar, privind spre cerul înnorat, ministrul chinez, un anume Wang Yi, a declarat omologului său din Pakistan că „nimeni nu are voie să joace polițistul lumii”, lăsând să reiasă că nu acceptă nici o națiune să pretindă că își trage misiunea din autoritatea unui judecător global, referindu-se vag la Venezuela, dar mlăștinos, fără a specifica pe cineva anume – ci doar oallantul unui război de putere.
Să nu uităm despre suveranitatea țărilor… care ar trebui cumva să fie protejată sub auspiciile unui drept internațional! Aceasta pare a fi un motto bun, în special când imaginile cu Maduro îngenuncheat au înfiorat lumea după arestarea sa spectaculoasă, deși totul e doar un joc de glezne diplomatice.
Precedentul Periculos: Cinematica De Pe Scena ONU
Astăzi e o zi mare pentru Maduro, chiar și cu acuzații de trafic de droguri în spate, când se prezintă în fața unui tribunal din New York, dar mai ales când la doi pași, ONU se va aduna, căci Columbia a chemat și China le-ar putea oferi niște peisaje crunt tăcute despre veto-ul lor. Se discută despre marea decizie a lui Trump de a-l aresta – iar secretarul general, Antonio Guterres, a profețit că aceasta ar putea crea „un precedent periculos”, adică ceva ca un fel de veritabila piatră de poticneală.
Cu toate acestea analiștii susțin că China are o rolă nu tocmai pasivă, mai ales în mobilizarea criticilor asupra acțiunilor lui Washington. Deci, se pare că Beijingul, jucându-se de-a marea putere globală, nu poate ajuta material, dar va fi prezent la fiecare pas retoric, ca un spectru neliniștitor care mimează ajutorul, în încercarea de a coagula opinia publică împotriva ”aspiranților” din SUA, cum ar spune un expert.
Totodată, am observat faptul că în exemplele triste precum Zimbabwe și Iran, China s-a purtat ca un prieten loial, investind și alimentând relațiile comerciale în ciuda sancțiunilor internaționale, așa că poate că fiecare țară are o poveste de spus!
Marea Lovitură pentru China: Va Supraviețui Pactul?
În timp ce Trump amenință cu o mână de fier asupra Columbia și Mexic, lucrurile devin grave, și, uimitor sau nu, celelalte țări latino-americane care au semnat pactul cu China, care, de altfel, ar trebui să le protejeze, au grijă acum, sau poate, se întreabă în sinea lor cât de solid e acest pact când e pus sub presiune.
În aceeași notă, Xi Jinping, cu flamboyanța sa diplomatică, a strigat că marile puteri ar trebui să respecte dreptul internațional, fără să pomenească statuile care deja se clatină ale SUA sau ale Venezuelei, dar există întotdeauna un dar!
În concluzie, Beijingul a obținut mari victorii în a convinge statele latino-americane să treacă de la un erou mai vechi la un campion străin dorit de toți și au început să se alăture, totul în numele unui parteneriat global cu un hegemon inspirat de 19 trilioane de dolari. Wow, ce fairytale romantic!
