China construiește megabarajul Motuo pe râul Yarlung Tsangpo, între beneficii energetice și riscuri majore regionale
La o altitudine de 4.500 de metri, Platoul Tibetan reprezintă sursa principală a celor mai mari râuri din Asia, inclusiv fluviile Galben, Yangtze, Yarlung Tsangpo (Brahmaputra) și Lancang (Mekong), care alimentează aproape 2 miliarde de oameni din regiune, printre care și populațiile din China și India. Denumit „turnul de apă al Asiei” datorită potențialului său hidrologic impresionant, platoul devine acum scena unuia dintre cele mai ambițioase proiecte hidroelectrice din lume, megabarajul Motuo.
Un proiect emblematic de investiții și producție energetică
China a demarat în 2025 construcția megabarajului Motuo pe râul Yarlung Tsangpo, un proiect de infrastructură hidroelectrică cu costuri estimate la 168 miliarde de dolari și termen de finalizare în mai puțin de zece ani. Acest baraj va avea o capacitate anuală de producere a energiei de 300 terawați, ceea ce depășește de trei ori producția actuală a barajului Trei Chei situat pe fluviul Yangtze, conform informațiilor publicate de Livescience.
„China modernă este extrem de încrezătoare în capacitatea sa de a controla natura”, a declarat Tenzin Norgay, cercetător la International Campaign for Tibet (ICT), pentru Livescience, subliniind atitudinea statului chinez față de proiectele hidrotehnice de mare anvergură.
Riscurile proiectului pentru milioane de oameni și mediu
Totuși, potențialul energetic al barajului vine însoțit de riscuri semnificative pentru Tibet și pentru numeroase populații din aval, inclusiv în India și Bangladesh. Jagannath Panda de la Stockholm Center for South Asian and Indo-Pacific Affairs trage un semnal de alarmă, afirmând că „controlul asupra naturii râurilor reprezintă un pericol pentru întregul lanț himalayan, în special pentru țări precum India, Bangladesh și Nepal”.
Barajul Motuo exploatează geografia unică a Tibetului, fiind proiectat să utilizeze Marele Cañon Yarlung Tsangpo, considerat cel mai adânc canion din lume, unde râul realizează un cot accentuat în formă de potcoavă. Proiectul implică construirea a cinci baraje asociate cu tuneluri care vor traversa muntele Namcha Barwa, cu o înălțime de 7.800 de metri, pentru a devia cursul apei în aval și a genera astfel o cantitate uriașă de energie.
Brian Eyler, specialist la Stimson Center, a declarat: „Este incredibil că un astfel de proiect poate fi realizat”, dar a atras atenția că exploatarea acestui potențial energetic ar putea afecta negativ debitul râului în sezonul uscat, când Marele Cañon riscă să rămână aproape fără apă.
Activitatea seismică și alți factori destabilizatori
Zona Platoului Tibetan este caracterizată de activitate seismică intensă, iar construcția barajului majorează riscurile în acest sens. În ianuarie 2025, un cutremur de magnitudine 7,1 în regiunea Dingri a afectat deja baraje din apropiere, iar lucrările de excavare și redirecționare a apei derulate în cadrul proiectului Motuo pot declanșa noi evenimente seismice. Crearea rezervoarelor de acumulare este asociată în China cu declanșarea unor astfel de fenomene geologice.
Un pericol suplimentar îl reprezintă lacurile glaciale formate prin topirea ghețarilor din regiune. Aceste lacuri au potențialul de a elibera brusc cantități mari de apă, provocând inundații catastrofale. Un exemplu recent este incidentul din nord-estul Indiei, din 2023, unde cedarea unui baraj nou construit a dus la moartea a 46 de persoane și la afectarea a 88.000 de oameni.
Impactul schimbărilor climatice amplifică aceste riscuri. Accelerarea topirii ghețarilor destabilizează regiunea și ar putea reduce utilitatea barajului Motuo în următoarele decenii. Specialiștii estimează că nivelul apei râului Yarlung Tsangpo va atinge punctul maxim în anul 2060, după care va începe să scadă, limitând astfel capacitatea de producție a hidrocentralei. Fenomene similare au fost observate la barajele de pe râul Colorado din Statele Unite ale Americii.
Impactul asupra comunităților locale și patrimoniului cultural
Proiectul nu este lipsit de implicații sociale, în special pentru populațiile tibetane. Tenzin Norgay subliniază că „strămutarea oamenilor și submersia siturilor culturale sunt cele mai mari probleme” legate de baraj, deși zona în care acesta se derulează este slab populată. Din perspectiva impactului demografic, rezervoarele necesare pentru Motuo nu vor avea dimensiunile celor de la Trei Chei, unde relocarea a aproximativ 1,3 milioane de persoane a fost obligatorie, după cum menționează Brian Eyler.
Aceste aspecte adaugă o dimensiune umană și culturală proiectului, în contextul în care patrimoniul tibetan ar putea fi afectat, iar comunitățile tradiționale confruntate cu pierderi sau modificări majore ale modului lor de viață.
Un proiect cu implicații extinse pentru Asia de Sud și Sud-Est
În concluzie, construcția megabarajului Motuo pe râul Yarlung Tsangpo reprezintă un pas major al Chinei în exploatarea resurselor hidroelectrice, generând estimări de producție energetică remarcabile. Cu toate acestea, potențialele beneficii vin însoțite de riscuri serioase ce afectează mediul, stabilitatea geologică, echilibrul hidrologic și comunitățile din Tibet, India, Bangladesh și alte țări din aval.
Asemenea proiecte arată tensiunea existentă între dezvoltarea infrastructurii energetice și protecția mediului și comunităților, în timp ce schimbările climatice și condițiile naturale ale regiunii adaugă un grad suplimentar de incertitudine cu privire la sustenabilitatea pe termen lung a megabarajului.
