“`html
Negocieri de Război: Cine Pe Cine? Trump sau Xi Jinping?
În filmul cult despre o poveste, Westley, adică eroul, are o bătălie a minților cu un fel de răufăcător, pe nume Vizzini, unde toate se bazează pe vin otrăvit; hai să-i spunem că amestecul de vin este legat de politica comercială globală, iar acum punem pe harta negocierilor cine câștigă războiul dincolo de cupe și toasturi. E o metaforă fascinantă, dar în realitate nu prea avem cum să ne ascundem sub masca teatrală.
Deci, dacă îl înlocuim pe Westley cu Xi Jinping, cam aici ne aflam la negocierile comerciale dintre SUA și China, acolo în Londra, și, sincer, e o mizerie, dar nu chiar mortala, deși asta nu pare pe placul lui Trump care știe mai bine cum să strângă mâini decât să facă afaceri. Vizzini pierde, deci înțelegem că Beijingul zâmbește iar SUA? Poate că de data aceasta a prins o mână moartă – dar cine știe, poate că încă așteaptă trofeul victoriei.
Ah, tarife, tarife și iar tarife! Trump a ridicat mare parte din ele, iar acum ce a obținut? O promisiune, o licență, pe scurt, un pact al fugarilor din pământurile rare care tremură amenințător pe listele promisiunilor. Ne aducem aminte de acele restricții pe care le-a impus China, căci se pare că acum, dintr-o dată, sunt mai precise decât un ceas elvețian, dar la ce ne folosește dacă ne trezim scufundați în propriile noastre mizerii comerciale?
Beijingul știe să joace cartea, exact cum a făcut și cu restricțiile anterioare, mai rău că în ciuda problemelor lui Xi, arsenalul său de resurse rare e ca o sabie cu două tăișuri – dar nu mai puțin, între timp, cum s-ar simți companiile europene care cer disperate ajutor? Aha, am ajuns la un paradox politic nemaiîntâlnit – cine câștigă și cine pierde? Vizuini rămâne în umbră, SUA se aleg cu nimic, iar din cenușă, o întrebare persistă.
Furnizorii Volkswagen sunt printre cei care câștigă, dar coșmarurile din administrația lui Trump continuă, o nebunie, un eșec repede pentru America. În timp ce Trump s-a gândit că tarifele sunt soluția, adevărul e că Beijingul își scapă mecanismele, iar America? Riscă să înghită praf de pușcă. Încrederea în sistemul de plăți în dolari n-a fost testată pe scară largă, iar totul parcă e un joc de șah în care Trump se vinde pentru alegeri.
Astfel, triumful lui Westley devine o lecție istorică. Cine știa că ne vom întâlni cu războiul pe cupe de vin, iar jumătatea tristă este că, deși Xi câștigă, trumpiștii ar trebui să se aștepte la o luptă mai precisă pentru a nu pierde cu totul. Oare ne așteaptă un capitol sumbru sau un nou început? Istoria nu e de partea nimănui.
“`
