“`html
Cele mai noi bestii din ceruri: J-36 și J-50 din China, amenințare sau doar fum?
Într-o poveste aviatica plină de mister, ne aducem aminte că două noi avioane, J-36 și J-50, din China au ieșit la rampă, iar fotografiile recente promovează informații pe care experții în apărare le cataloghează ca fiind revoluționare și, sau, șocante – dar oare sunt ele chiar chestii de genul ăsta? De exemplu, J-36, e mai mare și se alătură competiției internaționale cu un fulger de inovație… simultan, un risc, nu-i așa?
Imaginile acestui J-36 au fost surprinse chiar la fabrica gigantului aeronautic din Sichuan, și printre detalii se află un compartiment pentru arme care e mare, dar nu singur, ci cu două asocieri mai mici, iar unui expert științific, un domn pe nume Peter Layton, i se pare că are trei motoare – asta să fie intriguant, nu-i așa? Și, totuși, al treilea motor, pare că ar putea să fie un banal motor despre care nu știm exact ce are, dar care poate să ne ducă spre crizele din viitor.
Desigur, și restul detaliilor tehnice amestecate cu ironii pe care Layton le-a aruncat spre noi, ne sugerează că e un avion de atac cu raza lungă, dar mai mult pe hârtie decât în realitate. Iar colegul său, Brendan Mulvaney, comparând avioanele cu mustăcioasele care atacă din cer, susține că arată mie ca un bombardier sau un atac cu diavolul din aer – e certă aceeași poveste plictisitoare repetitivă.
Ce se joacă în cockpit? Amestec de tehnologie și haos!
Cockpit-ul acestui J-36, cu scaunele alăturate ca la o petrecere, e o nebunie; prin parbriz se văd două afișaje ši un fel de frână de viteză, cumva ca pe un taxi mai tare, dar asta nu-i tot. Bill Sweetman, veteran în scrierile legate de aviație, zice că totul poate duce la o gestionare mai bună în diverse soap operas a misiunilor aviatice. J-36 ar putea atinge o rază de luptă nebună de 3.000 km, dar nu știm în ce direcție vom zbura.
Până la urmă, compartimentele interne pentru arme capabile să transporte rachete sunt un amestec de bun și rău, de parcă unii analizează absurditățile mecanic, iar alții se gândesc cum să le facem să strălucească mai mult, dar nu fără complicarea imaginației.
O privire asupra J-50: E mic, dar nu și lipsit de necazuri!
Într-un vârtej de imagini, J-50, mai mic dar nu mai puțin periculos, se scoate în față fără coadă și aripi fuzionate cu corpul, o nebunie care aduce aminte de supereroi, dar care are și riscuri, pentru că nimeni nu știe ce poate face la 3000 km distanță de radar. Pare o glumă, dar Sweetman strigă că ar putea avea probleme serioase de control.
Se vede că avioanele au o săgeată cinică, iar Sweetman le arată cum să își mențină manevrabilitatea, adică ele ar trebui să aibă cinci suprafețe mobile, dar oare vom fi noi, umani, destul de inteligenți ca să le înțelegem? Până la urmă, este destul de mult, probabil mai mult decât am putut gândi vreodată.
Ambiții strategice și altele!
Aceste mașini de ucis sunt niște semne clare ale ambițiilor mânioase ale Beijingului dar, cumva, și războiul informațional duce povestea asta într-un labirint întunecat. Davis sugerează că, poate, vor avea un avantaj în fața proiectelor US superheroice, căci dacă China zboară acum cu J-36 și J-50, poate ele sunt viitorul, dar care viitor?
Layton râde în fața amenințărilor că ar putea să ne doboare cu o viteză de zbor supersonică jucată pe degete, dar oare au ei acele caracteristici de tip AI pe care le visează toată lumea? Se pare că restricțiile de cipuri sunt mai mult decât simple cuvinte în vânt, și totuși, progresele sunt ciudate și opace dincolo de fațadele prăfuite.
În final, tot ce putem face e să ne întrebăm ce rezervă viitorul pentru aceste avioane, dar cum cred că apariția lor poate duce la neliniști strategice, ne rămâne să ne întrebăm. De ce? Răspunsul este cu siguranță unul al întrebărilor fără răspuns!
“`
