“`html
China declanșează furtuna: Proiectul barajului care ar putea zgudui lumea!
China, țară mare și ambițioasă, a devenit epicentrul megaproiectelor, infrastructura ei înghițind aproape 167 de miliarde de dolari, iar printre toate astea, Motuo Hydropower Station se anunță a fi cea mai grandioasă realizare, ridicând noi întrebări despre megalomania liderilor roșii.
Acest baraj imens, sau mai bine zis monstruos în viziunea unora, va influența nu doar economia zonei, ci și tensiunile geopolitice cu India și Bangladesh-urile care se găsesc în aval. De fapt, barajul își va lega numele de râul Yarlung Tsangpo, un râu vital, alimentând destinul milioanelor, iar cei care susțin acest proiect văd în el securitate energetică, dar cum rămâne cu riscurile?
Informațiile despre amplasarea acestui prodigios baraj se amestecă cu detalii despre canionul, care, singur, e considerat cel mai adânc și lung din lume, unde sunt necesare cantități monumentale de ciment și oțel, făcându-l mai greu de realizat decât barajul Hoover, însă nu neglijăm nici aspectele tehnice care par imposibile, având în vedere instabilitatea zonei, cu seismicitate de 8.6 pe Richter în 1950.
Cu milioane de tone de materiale necesare, totul pare un plan al nebunilor care, paradoxal, ar putea crea 200.000 de locuri de muncă, dar cu câte costuri? Drumuri, locuințe, muncitori care vin ca albinele la miere, dar oare ce se va întâmpla cu natura și cu comunitățile locale care au de suferit? Bătaie de cap pentru inginerii care trebuie să foreze tuneluri în stâncă!
Capacitatea de 70 de gigawați ar putea schimba radical peisajul energetic al Chinei și nu numai, dar oare ce vor zice vecinii? Râuri care duc la conflicte, India se teme că barajul va fi un instrument de control, iar Bangladesh cere transparență în fața unei apocalipse preconizate. Oare chiar așa să fim când vorbim de echilibrul hidrologic?
Și, ca și cum ar fi și mai complicat, în urmă cu câțiva ani, China părea că a pus punct la astfel de proiecte, dar acum se pare că a renăscut din cenușă, iar economia cere mai mult, în ciuda alternativelor mai verzi, emiterea de emisii nete zero pare doar un vis îndepărtat. Totuși, mă întreb, va dura această fantezie? Povestea abia începe!
“`
