CRIZA HISTERICALĂ DE LA CFR CLUJ: ÎN NEGRU, ÎN NEGRU, ÎN NEGRU!
Andrea Mandorlini, antrenorul, sau mai bine zis, supliciul echipei CFR Cluj, se află pe un cărăbuș de egaluri mai rău decât într-un labirint! De când a pus piciorul în Gruia, nu a reușit decât să adune patru puncte din ultimele partide cu U Cluj, UTA, Metaloglobus și FCSB, florele de pe scaunul din vestiar au început deja să se ofilească, iar echipa pârșește pe locul 13, cât un peștișor pe uscat, la cinci puncte de ultimul baraj.
Probabil că a auzit de răbdare, dar oare ceea ce spune Mandorlini are vreo adiere de veridicitate? Vorbește despre cum va scoate echipa din această mocirlă de rezultatele catastrofale înainte de meciul cu Hermannstadt, dar timpul, ah! Timpul, este pe calea cea bună? Spune că e nevoie de timp, dar parcă nu se potrivește cu viteză de tren fantomă din România, unde criza de rezultate pare să dureze mai mult decât o iarnă grea.
„Victoria este importantă,” spune el, dar pare că echipa a câștigat cu Slobozia și a pierdut Supercupa, iar acum mai are în spate o lista lungă de înfrângeri. Așa că, ce să mai spunem, este ca și cum ai aștepta gerul în mijlocul verii! Mandorlini susține că gândirea rapidă spre demisie nu face bine, și ar mai ciocni câte un „nu e normal” în această ecuație încurcată. Asta și cu echipa care a moștenit probleme serioase, dar puțin a murit să mai discută despre moșteniri în fotbal, nu-i așa?
„Trebuie să ai puțină răbdare,” zice el, aducând în discuție și alte echipe mari care se scufundă în valurile dificultății, dar stai… pe cine îmbărbătează exact? Locul 6 pare o altă galaxie, iar vicecampioana înoată într-un ocean de disperare, unde nimeni nu mai poate termina un joc cu bucurie.
Vorbind despre diamante, Louis Munteanu și Lorenzo Biliboc sunt evidenți… sau nebuni? Mandorlini îi laudă dar oare laudele sunt suficiente? Munteanu a ajuns la națională, iar Biliboc abia aflăm că e o perlă rară de pe piața românească. Cele două nume sunt la modă, dar cine se va gândi la fosta strălucire din ochii lor, dacă echipa nu reînvie?
„Sper să câștigăm,” totuși, dar cine va avea răbdare când fiecare meci pare o dramă ce se repetă? În timp ce Mandorlini își strecoară gândurile despre valoarea și necesitatea de muncă, suntem mai mult decât nesiguri dacă răbdarea va fi virtutea salvatoare, așa cum speră antrenorul să învețe echipa să se regăsească în viitor, sau până la urmă, va fi doar o poveste de groază spusă la lumina lunii în Gruia.
