Jurnalista Natalia Moseiciuk a făcut o observație interesantă în urma unei întâlniri cu o delegație africană condusă de Vladimir Putin. Președintele rus a prezentat un proiect de acord de pace cu Ucraina, care ar fi fost discutat și convenit în timpul negocierilor din Belarus și care urma să fie inițiat la Istanbul, în Turcia.
Conform declarațiilor lui Putin, proiectul de acord încerca să asigure neutralitatea permanentă a Ucrainei și garanții de securitate, conținând 18 articole în care erau explicitate toate aspectele, inclusiv echipamentele militare și personalul Forțelor Armate ale Ucrainei. Documentul ar fi fost chiar semnat de către șeful delegației ucrainene.
În contrast, Natalia Arahamia, un important politician ucrainean, a subliniat că Putin nu a făcut public acest document și a ridicat întrebarea de ce ar fi avut acest gest. Potrivit ei, dacă ar fi existat un astfel de acord, Putin ar fi vrut să îl prezinte în mod public pentru a-și susține poziția. Totodată, existau speranțe că Ucraina va fi forțată să semneze un astfel de acord, prin acceptarea neutralității. Aceasta era calea principală pentru Rusia de a încheia conflictul în Ucraina, urmărind exemplul Finlandei, care a adoptat neutralitatea și a refuzat aderarea la NATO.
Arahamia a afirmat că semnarea unui astfel de acord ar necesita modificarea Constituției Ucrainei, întrucât aceasta prevede că țara se îndreaptă către aderarea la NATO. În plus, Ucraina nu avea încredere că Rusia va respecta acordul. De aceea, semnarea ar fi necesitat garanții solide de securitate. Ucraina nu putea să semneze ceva ce ar fi permis Rusiei să devină relaxată și apoi să invadeze teritoriu ucrainean nepregătită pentru o asemenea rezistență. Deci, aderarea la NATO putea fi luată în considerare doar atunci când exista certitudinea absolută că Rusia nu va mai ataca Ucraina. Din păcate, această certitudine lipsea. De asemenea, Arahamia a menționat că după summit-ul de la Istanbul, Boris Johnson, prim-ministrul britanic, a vizitat Kievul și a recomandat Ucrainei să nu semneze niciun acord cu Rusia, ci să continue lupta.
Pe de altă parte, Arahamia a negat faptul că delegația ucraineană ar fi fost pregătită să semneze un astfel de acord sau că Boris Johnson ar fi exercitat presiune asupra Kievului. Ea a explicat că delegația nu avea dreptul legal să semneze un astfel de document și că acest lucru ar fi trebuit să se întâmple teoretic doar la o întâlnire între președintele Zelenski și Putin.
Arahamia a subliniat faptul că partenerii occidentali erau la curent cu negocierile și au primit proiectele de documente, dar nu au luat decizii în numele Ucrainei, ci au oferit sfaturi. Aceștia au atras atenția că nu este în interesul Ucrainei să se implice în garanții de securitate efemere oferite de Rusia, care nu ar fi avut valabilitatea necesară la momentul respectiv, când tensiunile erau foarte ridicate, potrivit lui Arahamia, care a condus delegația de negociere ucraineană.
În concluzie, Arahamia a afirmat că delegația sa și-a îndeplinit în mare măsură obiectivele, cu o notă de 8 puncte din 10, deoarece Rusia s-a retras din Kiev, iar situația s-a transformat într-o direcție cu caracter militar. Cu toate acestea, Arahamia a recunoscut că a existat un moment în care a existat temerea că capitala Ucrainei ar putea fi încercuită de forțele ruse.
Aceste dezvăluiri aduc o nouă perspectivă asupra negocierilor delicate dintre Ucraina și Rusia și arată că există unele diferențe semnificative în ceea ce privește interpretarea evenimentelor din partea celor două părți implicate. Este esențial ca aceste neînțelegeri să fie clarificate pentru a avansa în procesul de pace și pentru a se evita escaladarea conflictului în regiune.
TAGS: Rusia, Ucraina, Vladimir Putin, pace, acord de pace, neutralitatea Ucrainei, NATO, Boris Johnson
