Cercetările alarmante din Alaska: Cum creșterea temperaturilor afectează ghețarii și ecosistemele fragile

ActualitateCercetările alarmante din Alaska: Cum creșterea temperaturilor afectează ghețarii și ecosistemele fragile

Cercetările Universității Fairbanks: Impactul creșterii temperaturilor asupra topirii ghețarilor din Alaska

LEAD: Potrivit unor studii recente realizate de Universitatea Fairbanks din Alaska, fiecare creștere cu 1 grad Celsius a temperaturilor medii de vară prelungește topirea ghețarilor cu aproximativ trei săptămâni, o constatare alarmantă care subliniază efectele schimbărilor climatice asupra ecosistemelor fragile din regiune.

Studiul se bazează pe observații radar prin satelit, care oferă o metodă mai precisă și constantă de monitorizare a ghețarilor. Radarul cu apertură sintetică (SAR) are capacitatea de a urmări automat limitele de zăpadă pe tot parcursul anului, în contrast cu metodele tradiționale care se bazează pe instrumente optice și care măsoară aceste limite în principal la sfârșitul sezonului de topire.

Observațiile cercetătorilor

Echipa de cercetare a folosit observații radar pentru a cuantifica „zilele de topire” ale ghețarilor, o zi de topire fiind definită ca o perioadă de 24 de ore în care un ghețar se topește complet sau în care topirea are loc în diferite porțiuni ale ghețarului, cumulând o suprafață totală egală cu cea a ghețarului. O creștere a numărului de zile de topire este un indicator al prelungirii sezonului de topire, ceea ce contribuie la o pierdere generală mai mare de gheață.

Monitorizarea a fost efectuată pe aproape fiecare ghețar din Alaska între mijlocul anului 2016 și 2024, demonstrând o tendință îngrijorătoare în ceea ce privește pierderea gheții.

SAR poate aduna date în condiții nefavorabile

Tehnologia SAR oferă un avantaj semnificativ față de metodele tradiționale, deoarece nu depinde de lumina solară, putând colecta date chiar și în condiții meteorologice nefavorabile, cum ar fi în prezența norilor sau în întuneric.

cercetătorii au observat că valurile de căldură pe termen scurt pot reduce dramatic stratul de zăpadă care protejează ghețarii. În perioadele de căldură extremă, ghețarii pot pierde cu până la 28% mai multă zăpadă protectoare comparativ cu anii obișnuiți, deși acest procent variază în funcție de lanțurile muntoase. Această pierdere de zăpadă este crucială, deoarece zăpada acționează ca un izolator pentru ghețari.

„Extinderea topirii ghețarilor și limitele de zăpadă sunt indicatori indirecti ai echilibrului masic al ghețarilor”, a declarat Albin Wells, liderul studiului.

Bilanțul masic al ghețarilor este definit ca diferența dintre cantitatea de zăpadă și gheață acumulată și cea pierdută în timp.

Descoperirile pot anticipa topirile viitoare

Wells adaugă că aceste corelații cu temperatura oferă o idee despre cât de mult se poate anticipa topirea sau retragerea liniei de zăpadă în viitoarele climate mai calde. Mark Fahnestock, co-autor al studiului, subliniază dificultățile întâmpinate în observarea liniei de zăpadă prin metode optice, unde întârzierea în capturarea imaginilor poate duce la o estimare inexactă a expunerii gheții.

Cercetătorii au studiat un val de căldură intens din Alaska, care a avut loc între 23 iunie și 10 iulie 2019, afectând fiecare regiune glaciară, cu excepția lanțului muntos Brooks. Studiul a arătat că căldura extremă a împins limitele de zăpadă cu aproape 106 metri mai sus, în comparație cu un an obișnuit, când aceste limite nu atingeau asemenea altitudini decât după aproximativ două luni.

Aceasta expunere prelungită a gheții și firnului a dus la o creștere a pierderii generale de gheață, evidențiind sensibilitatea ghețarilor la variabilitatea climatică pe termen scurt.

În plus, studiul a identificat diferențe consistente în topirea ghețarilor între cei de pe versantul de coastă al lanțurilor muntoase și cei din interiorul continentului.

„O descoperire importantă”

Wells a menționat că numărul de zile de topire a gheții a variat semnificativ între cele două grupuri de ghețari, sugerând că aceștia reacționează diferit la condițiile de mediu, chiar dacă ratele generale de pierdere a gheții sunt similare. „Aceasta este o descoperire importantă”, a concluzionat Wells, confirmând cunoștințele anterioare că ghețarii din Alaska, localizați pe coasta munților, se topesc mai mult vara și acumulează mai multă zăpadă iarna comparativ cu cei de pe partea continentală a lanțurilor muntoase.

Check out our other content

Check out other tags:

Most Popular Articles