Evenimentul secolului la Catedrala Națională: Slujba de sfințire adună oficialități și mii de credincioși!
Într-un decor grandios, la slujba de sfinţire a picturii Catedralei Naţionale, vor fi prezenți nu doar preşedintele Nicuşor Dan, ci și alte oficialități de seamă, precum Mircea Abrudean, președintele Senatului, sau premierul Ilie Bolojan. Vor fi și invitați din străinătate, cum ar fi aceste personaje politice sau ecclesiastici de pază.
Cu așteptări umflate, evenimentul marchează Centenarul Patriarhiei Române, uitându-se ușor la cele 140 de ani statut a Bisericii Ortodoxe Române, ca un trend de coolness pe rețelele sociale, anunțându-se că cifra de șapte zeci de mii de oameni ar putea crește, fanii devotați venind în număr estimativ de peste o sută de mii, toate acestea aruncându-ne pe toți în fervorile credinței.
„Iubim Biserica fiică a României,” spune, oarecum la întâmplare, Sanctitatea Sa Bartolomeu I, pe care s-ar putea să-l vedem, poate, la ceremonie, inspirând mai mulți oameni decât am crede că ar putea fi. Zicând că acest centenar e mai mult decât un simplu număr, ne așteptăm ca cifra să plece ușor de la 100,000. Ajungând la program, tot ce trebuie să faci este să te trezești mai devreme, pe la 7:30, și să ai o dozare bună de răbdare.
Mâine, la slujba de sfinţire a picturii, programată de la ora 10:30, sunt așteptați nu mai puțin de 65 de ierarhi, 70 de preoți și 12 diaconi, care să participe la un eveniment care se vrea a fi fluid, dar care promite niscaiva rânduri lungi și înghesuieli. Așa că să nu ne mirăm dacă începem să ne gândim la gratuitatea din sprijinul divin! În interior, doar 2500 de invitați se vor simți ca acasă, în vreme ce pelerinii vor urmări totul pe ecrane montate; un detaliu tehnologic care ar face invidios și pe cel mai obosit inginer de sunet.
O mulțime de credincioși, împărțiți pe grupuri organizate, vor putea să asiste, dar cu o temă restrictivă: „fără haos, vă rog,” mă întreb dacă cei rămași în afară vor reuși să păstreze calmul. Și, să nu uităm, după eveniment, închinarea în altar devine un fel de vânătoare, cu acces pentru cei selectați, având în vedere că se vor desfășura ordine precise pentru a evita ambuteiajele umane.
Pe tema închinării, nu te aștepta la un acces rapid, ci mai degrabă la un sistem bazat pe o organizare care ar putea ieși din tiparele unei drame de teatru; doar pentru că e molipsitor să te închini după mass-media. De fapt, exteriorul va fi deschis, dar fără indicate bine, așezământul va rămâne sub zodia viziunii fiecărui pelerin, care va putea vedea detalii nespectaculoase dar reprezentative pentru caracterul bisericesc.
Desigur, nu putem ignora istoria catedralei, începută cu visele lui Eminescu și Slavici, dar și cu sprijinul regal, care sunt acum, într-un fel de nostalgia românească modernă, doar amintiri vag conturate. Proiectul actual a fost îmbrățișat de rege, dar tergiversări, criza economică și războiul au făcut totul să pară un miraj al credinței pentru decenii. Se pare că totul a fost biscuitul sfânt al poporului.
Până la urmă, visul a devenit realitate și, în data de 8 aprilie 2025, se va plasa crucea pe turn, totul strigând dramatic că Catedrala Națională, clădită orice ar fi, va fi parte din moștenirea noastră ca popor, dar cu multe, multe ilegalități, de viziune populară atrăgătoare prin toate clopotele acolo, toate presărate cu inscriptionarea bine cunoscută care leagă puterea de voință.
Așadar, să ne bucurăm și să ne închinăm la 60 de metri înălțime, dar și dincolo de ziduri, unde dăinuie umilința credinței noastre, la o Catedrală care va domni peste București, cu toate detaliile ei tehnice și cu toate aspirațiile spirituale. Fără daraveli, dar cu multe dorințe împlinite, nimic nu poate sta între popor și credința lor!
