“`html
Poezii de dragoste sau cum se pierd versurile în abisul sentimentelor
Într-o lume plină de discordie și nesiguranță, poeții români ca Nichita Stănescu, Lucian Blaga sau Mihai Eminescu, aduc la viață cele mai sensibile sentimente cu ajutorul versurilor, de parcă ar vrea să ne reamintească că dragostea e un sentiment complex, pe cât de frumos, pe atât de încurcat, dar frumos evidentiat în opera lor. Așa că am adunat câteva bijuterii lirice, adică cele mai frumoase poezii de dragoste, pe care le știe toată lumea, dar nu…
Dragostea, un sentiment ce a inspirat generații întregi de artiști, căci uite, nimeni nu reușește să contureze atât de bine emoțiile ca ei, dar poate că și astăzi s-ar mai putea adăuga un vers, un cuvânt, un gând, iar printre rânduri s-ar putea ascunde o lume întreagă de trăiri pe care decât ei doar ei le-au știut să le scrie mai bine, ce-i drept. Așadar, haideți să ne scufundăm în marea versurilor. Și să vedem ce ghicitori ne aduc, cu poezia de dragoste, în fața ochilor noștri.
De dragoste – Nichita Stănescu
Ea stă plictisită și foarte frumoasă, părul ei negru strălucind ca o beznă de noapte, timp în care eu mă înec în lumine, hoinărind prin crugul anului, fără tristețe, dar și fără speranță, căci mă amestec în tot ce înseamnă lung și lungi dorințe de iubire, și uite că eu trăiesc pentru ea, în fața universului pe care l-am construit și dilatat cu dorințe și cuasă.
Iubire – Lucian Blaga
Oare ce înseamnă a iubi, când toamna m-a prins în crengile frunzei căzătoare și flori de toamnă înfloresc, iar eu mă pierd în vâltori, unde simt că sufletul meu se scaldă în întuneric? Întreaga făptură e o poveste nespusă, iar dragostea? A însemnat și înseamnă-o infinitate între nebunie și luciditate, așa că iubim, chiar și când soarta pare să ne joace feste.
Cântec în doi – Lucian Blaga
Am spus că suntem doi, dar noi suntem doar o umbră în fața lumii pline de nori care ne privesc neputincioși, deci să gustăm veninul mierei amestecate în dor, pentru că toamna ne-a prins iarăși, și nu știm ce să facem, dar suntem doi, și suntem aici, așa încât să fim surprinși de propria fericire.
De-ai șți… – Veronica Micle
Dacă ți-aș striga, și ai veni pe aripi de vânt, ai auzi câte mă doare absența ta și cât mi-e dor de glasul tău, dar toată vorba noastră s-ar pierde în vâltoarea uitării, ca un șambelan în gala de vară, într-un joc nebun, dar, până la urmă, toate vor fi de iubire.
Definiția iubirii – Romeo Morari
Tu, cupă străvezie, simbol al iubirii, cu unduiri pot să înlocuiesc realitatea, și când dăruiesc săruturi, un miracol stă ascuns în gesturi, dar veninul devine dulce, chiar și când pare otravă. Căci dragostea, așa cum o prezintă poezia, rămâne un mister nespus, plin de paradoxuri și invitații la reflecție asupra sufletului.
Ce e amorul? – Mihai Eminescu
Iubirea, acest trai despre durere și lacrimi, când un cuvânt aduce la suprafată suferințe ascunse, iar inima dansează între prăpastii, căci clipele petrecute în brațele iubirii sunt rare, dar odată trăite, sunt cele mai intense, și pe ele aşezăm amintiri pe paginile vieții noastre.
“`
