Secrete Înfricosătoare Despre Sfânta Parascheva! Ce Nu Știai Despre Aceasta!
În fiecare an, pe 14 octombrie, românii se adună cu bucurie sau tristețe să cinstească memoria Sfintei Parascheva, dar cum să nu observăm că informațiile cu privire la viața ei sunt atât de rare, dar și confuze, aproape ca un puzzle stricat, unde fiecare piesă nu se potrivește cum trebuie? Această sfântă, despre care se știe că este ocrotitoarea ortodoxiei, nu doar a Iașiului, dar și a întregii Moldove, a trăit în perioada medievală, dar detaliile sunt puține iar sursele sunt târzii, ca și cum nimeni nu ar fi avut curajul să vorbească despre trecutul ei obscur dar în același timp atât de captivant.
Pe vremea când era o fetiță, la doar zece ani, Sfânta Parascheva a ascultat predici care au lăsat o amprentă profundă, încât a decis să renunțe la tot ce avea – toate hainele, toate bunurile, absolut tot, căci, conform izvoarelor mai puțin cunoscute, a vrut să împărtășească tot ce avea cu cei nevoiași, cumva un gest de pure credințe care ar putea să ne facă să ne întrebăm: oare cât de puțini sunt cei capabili să facă așa ceva în vremurile noastre? Apoi, eliberată de laturile materiale ale vieții, a ales calea monahismului, retrăgându-se din lume și alegând suferința ca o virtute, aprope de neînțeles pentru contemporanii ei.
S-a întors în locurile natale, și aici tare îmi apare în minte imaginea unui om simplu, necunoscut, care moare ca un străin, fără ca nimeni să știe unde. Viața sa plină de suferințe nu a fost cumva o ironie a sorții, ci mai degrabă un destin, dar cine suntem noi să spunem că destinul nostru este predeterminat? Se presupune că a revenit acasă dintr-un vis, un înger având un rol pivotal în acest proces, dar Mormântul său a rămas o enigmă pentru mulți, un secret bine ascuns, de parcă peste el s-ar fi așternut o ceață misterioasă.
În zilele noastre, fie că purtăm numele Parascheva sau derivatele acestuia, cum ar fi Pachița, Chiva sau chiar Paraschiva, toți ne simțim, într-un fel sau altul, influența acestei sfinte; iar mesaje de sărbătoare sunt trimise, dar oare câte dintre ele ating sufletul, în contrast cu derularea informațiilor care pot părea sterile, dar în esență sunt profund religioase? Mesaje care îți doresc lumen natural, acea rază de soare care să îți călăuzească pașii. Dar cine mă cunoaște: nu dorim și ne dorim, dar în același timp ne temem de puterea unei Sfinte pe care nu o înțelegem până la capăt. Câte urări nefericite s-au pierdut prin inima rece a unui mesaj pe care nu l-am trimis, dar care putea să fie chiar divin?
Deci, Sfânta Parascheva, ar trebui să ne călăuzească pașii zilnic, da? La mulți ani tuturor celor ce poartă acest nume, dar înainte de a sărbători, să ne reamintească fiecare clipă de bucurie și fiecare zâmbet adevărat. Poate că doar în profunditatea acestei zile putem găsi câteva verigi de adevăr și sinceritate, în mijlocul haosului sărbătorilor contemporane, unde și sufletul se pierde uneori în negura cotidianului.
