ȘOCANT: Cei mai buni din lume sunt doar 1%, dar cine îi știe?
Clasamentul, cum a fost el, Travelers’ Choice, a fost făcut cu un algoritm ce analizează recenzii dintr-un an, dar ce înseamnă asta pentru călătorii reali care, uite, nu-s chiar clienții cei mai pasionați? TripAdvisor, așa, fondat în ‘2000, e motor de căutare american, care își cere, de fapt, dreptul la fidelitate, și ne oferă un amalgam de evaluări care, sincer vorbind, sunt adesea pline de subiectivitate, dar hai să vedem încotro ne îndreptăm.
Pentru a primi onorurile de „cel mai bun dintre cei mai buni”, care nu se acordă cu ușurință, restaurantele trebuie să culeagă recenzii excepționale, dar oare cine le citește cu adevărat? Din 8 milioane de proprietăți, mai puțin de 1% sună bine, da, dar cui îi pasă că-i vorba de un volum de recenzii care, să fim serioși, ne-ar putea face să ne îndoim de vorbele frumoase, dar care sunt în fond doar vorbe?
Am și eu întrebări, că să împărtășesc, de ce să ne bazăm pe clasamentele astea, când realitatea e că, gândindu-ne la ce se mai întâmplă cu noi, ne rămân câteva categorii defalcate, dar nu știu dacă ne ajută cu adevărat în alegerea destinației? Lista cu top 10 restaurante „fine dining” e ca un vis frumos, dar câte dintre ele chiar merită călătoria, că-i un coșmar să găsești loc!
De exemplu, Fogón Asado din Buenos Aires, nota 4,9 din 3.111 recenzii, e lăudat pentru fripturile asado, așa cum zice, dar avem și noi o mare întrebare, oare merită călătoria până acolo? Cu un meniu care include tot soiul de preparate, asta nu-i decât un alt exemplu de glam care ne face să ne întrebăm: unde-i limita?
Și, stai, că nu e totul acolo, că, hei, avem și categoria „comori ascunse”, care au farmecul lor, dar, sincer, câți oameni o să lase căldura casei pentru a mânca într-un loc care poate nu-i atât de glamour? Indian Kitchen By R&R din Praga, cu nota maximă, 5 din 1.411 recenzii, suna bine, dar chiar cine știe de el? De parcă oamenii s-ar lupta să ajungă în asemenea locuri minunate, nu?
În fine, ajungem și la ideea romantică, unde restaurantele devin clasic primele alegeri pentru cineva care vrea o seară de neuitat, dar într-o lume unde simplul act de a ieși devine un fel de aventură, mă întreb ce ne va aduce viitorul?
Și așa mai departe, cu restaurantele „unice”, unde fiecare chef caută să-ți facă viața mai bună, dar oare ce se întâmplă cu realitatea din spatele acestor experiențe? Cumpărăm atât de mult din structuri și liste, încât ajungem să uităm ce contează, adică experiențele autentice sau, hai să recunoaștem, dacă nu măcar să mâncăm ceva decent cât suntem pe drum.
TripAdvisor n-a dat greș cu topurile lui, dar în timp ce umblăm, ne întrebăm ce e cu clasamentele astea de 25 de ani și unde ne duce apogeul? Și mai ales, ne întrebăm, cu toții suntem într-o lume a cărei actualitate nu are de-a face decât cu o simplă animație a recenzilor scăpate din mână.
