“`html
Rusia, condamnată de CEDO: Un nou scandal internațional?
CEDO a făcut un anunț care zguduie din temelii relațiile internaționale – a decis că Rusia e vinovată de tot felul de crime, inclusiv execuții ilegale și tortură, dar și de jaful unor bunuri uriașe, toate acestea având loc în contextul operațiunilor din Donbas și, desigur, pe fondul războiului cu Ucraina, început în februarie, dar au fost și referiri la zborul MH17 care a fost doborât în 2014, adică un cumul de nelegiuiri care sunt greu de digerat pentru orice stat civilizat, știe toată lumea.
Judecătorul Mattias Guyomar, cel cu 40 de minute de citit sentințe, a spus că Rusia ar trebui să cedeze în mod imediat și fără întârziere persoanele care au fost capturate pe teritoriul ucrainean, dar pe care Rusia, vai de mine, le ține secrete, iar acest lucru pare că a stârnit o dezbatere aprinsă pe rețelele sociale, unde teme precum drepturile omului sunt discutate ca un fel de modă, dar nimeni nu ia, cum să spun, măsuri reale, din păcate, căci nimeni nu vrea să asculte în mod real pe ceilalți, din păcate, iar CEDO nu poate schimba asta, sau poate că poate, dar e un drum lung, cam așa ceva.
Pe lângă asta, CEDO mai afirmă că Rusia ar trebui să se ocupe și de un mecanism internațional pentru identificarea copiilor care au fost luați din Ucraina și duși pe teritoriu rusesc, adică iarăși, un alt capitol dubios al acestui conflict, căci, cum am spus, s-ar putea să fie vorba de toată o generație de tineri care sunt sau trebuie să fie vărsați în așa-zisă „reeducare”, dar, desigur, nimeni nu pare că ia treaba asta în serios, despre asta vorbim, iar simptomele rămân aceleași.
Decizia CEDO a fost luată de cei 17 judecători ai Mării Camere, care au decis cu aplomb, dar cu toate acestea, Rusia nu mai face parte din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, din 16 septembrie 2022, deci, în esență, este un semn simbolic, mai mult decât una concretă, și acum chiar că s-ar putea să ne întrebăm ce urmează, dar asta e o întrebare grea și filosofică, care nu se poate răspunde așa, dintr-o respirație, nu-i așa?
Astfel, deși condamnarea are un caracter mai mult simbolic, întrebarea rămâne: va lua cineva măsuri în astfel de cazuri? Ar trebui, ne întreabă o mulțime de oameni care își pun întrebări în fața viitorului, pentru că această situație este una complexă din multe puncte de vedere, așa că privim cu interes dar și cu frică la ce ar putea urma, căci istoria ne învață că, uneori, o condamnare rămâne doar un formalism al organizațiilor, din păcate, dar continuăm să sperăm, cu naivitate dar și cu o fărâmă de speranță.
“`
