Ce spun ucrainenii despre „planurile de pace” ale Occidentului?

Presa internațională e plină de articole despre posibile negocieri de pace între Ucraina și Rusia. De la propuneri ale cancelarului german Olaf Scholz, care nu exclud cedarea unor teritorii ucrainene ocupate de ruși, la planul lui J. D. Vance, propus de Trump pentru vicepreședinte al SUA, care vorbește despre zone demilitarizate pe teritoriile ocupate, ideea unei soluții diplomatice pare a fi în aer. Dar cum se văd aceste propuneri în Ucraina? HotNews a întrebat experți și politicieni ucraineni despre părerile lor.

Deputatul Oleksiy Goncearenko, din Rada Supremă de la Kiev, e rezervat când vine vorba de propunerile occidentale. El crede că subiectul negocierilor va fi mai clar după alegerile prezidențiale din Statele Unite: „În opinia mea, Putin dorește să negocieze doar cu SUA, dar acolo alegerile sunt în plină desfășurare și nu știm cine va câștiga. Orice încercare de negociere trebuie să ia în considerare o anumită participare a SUA”, a declarat Goncearenko pentru HotNews.

„Fantezii occidentale”

Mykhailo Samus, fost militar în Armata Ucrainei și director al platformei de analiză a politicii externe „New Geopolitics Research Network”, e și mai sceptic. El spune că „niciun ziarist sau politician occidental nu poate prezice ce se va întâmpla peste o lună”, iar informațiile despre negocieri sunt privite în Ucraina ca „fantezii”.

„Nu știm care este interesul acestor publicații, dar noi fiind în interiorul situației nu vedem nicio premisă care să indice măcar un semn de negocieri de pace”, spune Samus. El subliniază că Rusia își menține ultimatumul: Ucraina trebuie să cedeze teritoriile ocupate, să nu adere la NATO, să nu vorbească limba ucraineană, etc. „Ucraina, în schimb, are propriul plan, planul de pace al lui Zelenski, în care totul este clar specificat, dar în Rusia acest plan este perceput ca un ultimatum”, adaugă Samus.

Occidentul și confortul

Samus mai spune că vorbește foarte des cu politicieni și experți din Occident care încearcă să convingă Ucraina să nu mai continue războiul. Motivul? „Occidentalii nu vor să-și sacrifice confortul, nu doresc să treacă la condiții economice mai dure sau să-și dezvolte forțele de apărare”, explică el.

„Asupra majorității politicienilor europeni aflați la putere crește presiunea din partea forțelor populiste, care susțin că se cheltuiesc prea mulți bani pentru Ucraina, în timp ce ar fi mai bine să ne înțelegem cu Rusia, să continuăm să cumpărăm gaz ieftin și să trăim confortabil”, spune Samus. El adaugă că „se omite aspectul valorilor: adică noi, europenii, vrem să trăim după valorile Rusiei, Chinei și altor regimuri totalitare? Sau dorim să păstrăm valorile pentru care europenii au luptat și și-au dat viețile, inclusiv în al Doilea Război Mondial?”

Crimeea, o catastrofă geopolitică

Samus critică planul lui J. D. Vance, susținând că nu înțelege de ce, conform planului lui Trump, Rusia nu trebuie să cedeze nimic. El mai explică faptul că Ucraina va trebui să elibereze Crimeea pentru că „rămânerea fără Crimeea reprezintă o catastrofă pentru Ucraina din punct de vedere geopolitic. Se va menține o amenințare permanentă privind accesul la mare, ceea ce reprezintă o amenințare continuă pentru economie”. Samus crede că Ucraina ar trebui măcar să instituie o blocadă a Crimeei, dacă nu eliberarea acesteia. „Comparativ cu Crimeea, Donbasul are o importanță considerabil mai mică pentru Ucraina din punct de vedere geopolitic. Crimeea trebuie eliberată în primul rând și abia apoi putem vorbi despre anumite consultări, negocieri, etc”.

„Societatea este polarizată”

Vladislav Selezniov, colonel în rezervă și fost purtător de cuvânt al Armatei Ucrainene, spune că știe că există „această direcție a negocierilor”, dar nu-și face iluzii privind rezultatele. El spune că poziția președintelui și a guvernului din Ucraina a rămas aceeași: nu poate exista un proces de negociere la care să nu participe și Ucraina și de asemenea, în acest proces, nu va exista nicio cedare teritorială. Selezniov adaugă că președintele Zelenski va prezenta o strategie privind obținerea păcii la Adunarea Generală a ONU, care va avea loc pe 25 septembrie, dar că în acest moment este prematur să se vorbească despre conținutul acestui document.

„Căutarea unor compromisuri este un aspect pozitiv, însă rezultatele negocierilor depind de pozițiile părților implicate. În prezent, în urma operațiunilor din regiunea Kursk, care au fost destul de reușite, armata ucraineană controlează aproximativ 1000 de kilometri pătrați din teritoriul rus. Acesta este un argument considerabil în procesul de negocieri”, spune Selezniov. El subliniază că „societatea este destul de polarizată, iar multe vor depinde de percepția fiecărei părți asupra unei eventuale cedări. Trebuie să fim foarte atenți la evaluările din acest caz, deoarece subiectul este extrem de sensibil”.

Un teritoriu ocupat, o confuzie

Selezniov oferă și câteva informații referitoare la operațiunea din Kursk: „10-12 mii de soldați fac parte din armata ucraineană în regiunea Kursk, în comparație cu cei 33-35 de mii de soldați ruși. Totuși, după cum vedem, acest avantaj numeric nu aduce rezultate decisive. Deși, da, rușii au avut unele succese, forțele ucrainene continuă acțiunile ofensive, punând în dificultate ocupanții ruși. Situația este destul de dinamică. Ministerul Afacerilor Externe din Rusia afirmă constant că procesul de negocieri trebuie să se bazeze pe „realitățile de pe teren”. Aici apare o confuzie: o parte din teritoriul Federației Ruse se află sub controlul armatei ucrainene, lăsăm totul așa cum este? Sau va trebui totuși să găsim anumite opțiuni pentru compromisuri?”

Podolyak: „Dreptul internațional trebuie impus”

Într-un interviu recent pentru HotNews, consilierul prezidențial Mihail Podolyak a spus că informațiile apărute în presa internațională despre pregătirea unui plan de pace între Ucraina și Rusia „nu corespund adevărului”.

„Singurul actor care poate construi un teren pentru negocieri, în condiții corecte, este Ucraina. Dreptul internațional – pe care Rusia nu îl respectă deocamdată – trebuie impus astfel încât să fie clar că acesta predomină. În al doilea rând, trebuie să existe țări garante care să asigure că înțelegerile vor fi respectate”, a declarat Podolyak.