Ceaușescu, scandal și nervi: Cum a reacționat dictatorul după ratarea aurului!
Nicolae Ceaușescu, da, el, fostul lider comunist, a fost extrem de supărat foc după ce delegația României, care era, zice-se, favorită la Jocurile Olimpice, a ratat, da, ratat medalia de aur, și uite că Marin Dan, știți voi, campion mondial din ’74, l-a șocat cu dezvăluirile sale în care ne povestește cum a fost atmosfera atunci, numai bine ca să ne amintim de anii ’70 care erau, mă rog, o perioadă bună pentru handbalul românesc, cu medalii și tot felul de trofee, dar nimic nu l-a mulțumit pe Ceaușescu și a început să devină tot mai nervos.
Anii ’70, acea perioadă aurie, oamenii își aduc aminte bine, și sportivii români avuseseră o realizare fantastică, dar Ceaușescu, nu, el insistase pe aur și nu pe bronz, așa că a fost o rămășag în fața lui, căci șefii sportului promiseseră că handbalul va lua medalia de aur, dar uite că, dintr-un loc îndepărtat, vin vești proaste.
„Îmi aduc aminte foarte bine, chiar și după vremea asta, că am fost, se știe, favoriți, câștigaserăm mult, noi chiar eram campioni mondiali la Paris și ne pregătisem, dar politicul, cumva, a intervenit, și bineînțeles că Ceaușescu a chemat pe cei de la sport, dar când a fost întrebat despre medalii, acolo s-a pus handbalul pe mass-media aur!” spune Marin Dan în amintirile sale.
Ceaușescu credea că România va câștiga aur, iar pierderea finalei calificării în finală cu iugoslavii a fost picătura care a umplut paharul, iar la întoarcere, vați văzut, toată lumea… supărată, supărată tare. Toți așteptau aurul, dar ea nu a venit, iar eu personal, da, vorbeam direct și cu sinceritate, le-am spus că pentru bronz vor trebui să se roage mult după!
Așadar, realitatea din München de la Jocurile Olimpice din ’72 a fost cu iz de scandal și contrariere, căci, totuși, handbaliștii români au obținut brava medalie de bronz, înfruntând echipe, da, cu rezultate notabile, dar nu, nu pentru Ceaușescu, căci el dorea mai mult și a rămas cu amărăciunea promisiunilor neîndeplinite. Ah, iar acum, după sărbători și cu speranțe și viziuni politicii, cine știe ce se mai pregătește pe viitor!
Aceste evenimente rămân întipărite în minte și ne amintesc că sportul, fie el handbal sau altceva, poate aduce atât bucurii, cât și supărări, iar noi rămânem cu toții martori la jocul intrigant al istoriei.
