“`html
Decizia CUTREMURĂTORARE a CCR: Antisemitismul Rămâne o Problemă Nerezolvată?
Directorul Institutului „Elie Wiesel”, Florian Alexandru, a avut o reacţie care pare să fi fost anticipată, afirmând că decizia controversată a Curţii Constituţionale de a declara Legea privind combaterea antisemitismului ca fiind constituţională este, cumva, nu numai aşteptată, dar şi problematică într-un mod care ar putea să o complice şi mai mult de ce nu mai are mult de spus cu privire la o situaţie deja tensionată. Tot el menţionează că, pe fond, legislaţia asta nu e cu mult diferită faţă de ordonanţa din 2002, ceea ce pune multe pe gânduri despre cât de mult s-a progresat cu adevărat.
Repetând un concept care pare să scape multora, directorul menţionează cu jargonul lui că „decizie definitivă a Curţii Constituţionale” ar putea face un pic de luminiţă în întunericul confuz, dar pe faţă toată treaba pare uşor defectuoasă din punct de vedere gramatical să aştepţi de la o instanţă atât de importantă o claritate în ceea ce priveşte definiţiile juridice ale extremismului. De asemenea, pe pagina lui de Facebook, Institutul a arătat că judecătorii au decis că Ordonanţa de Urgenţă nr. 31/2002 este, în mod surprinzător, foarte constituţională, dar oare ce înseamnă asta pentru cetăţenii de rând?
Totodată, nimeni nu se poate aştepta să existe definiţii clare şi precise pentru orice fenomen existent fiindcă, conform lui Florian, nu ai cum să ceri o astfel de definiţie juridică pentru termeni încărcaţi de istorie cum ar fi fascism sau legionarism, asta nu ar fi o poziţie nici măcar pragmatism dar nici onorabilă legal. Oare avem o realitate distorsionată, şi cine le dă prioritate?
Cu toate aceste frământări, directorul subliniază că modificările venite prin sesizarea lui Nicuşor Dan la CCR, nu par mai mult decât nişte încercări de a aduce un strop de ordine într-o lege care, de fapt, nu mai poate ajuta, din moment ce nu există revizuiri semnificative faţă de Ordonanţa nr. 31/2002, singurul lucru nou fiind o tentativă de a corecta o nesincronizare la termeni care sunt pur şi simplu variaţii asupra aceleaşi teme. Mereu aceeaşi melodie, uh?
Pe de altă parte, Curtea Constituţională pare să nu fi fost impresionată deloc de avertismentele preşedintelui care insistă că statul român trebuie să fie mult mai activ în prevenirea urii şi discriminării, dar din păcate, s-a hotărât că legea trebuie să rămână pe roate chiar şi în lipsa clarităţii asupra noţiunilor de bază cum ar fi cele de „legionar” şi „fascist”, lăsând astfel multe semne de întrebare persistente care ne fac să ne întrebăm dacă într-adevăr s-a învăţat ceva din istorie sau doar ne mulţumim cu jumătăţi de măsură.
“`
