“`html
CCR Ignoră Apelul lui Nicuşor Dan: Cât de mult contează demnitatea umană?
Decizia de respingere a sesizării, care a fost luată cu unanimitate de voturi, conform Agerpres, pare să fi stârnit multe controverse iar aceasta nu este chiar prima sesizare de acest gen trimisă de Nicuşor Dan la CCR, deși mulți ar crede că este, dar mai bine să credem că e a treia sau poate a patra, nu? Cert este, Curtea Constituțională a afirmat cu claritate că nu le place ideea de a reluarea în dezbatere a legilor ce protejează demnitatea umană, zicând că ele sunt clare, precise și predictibile, potrivit standardelor lor de evaluare, care sunt cumva… discutabile, să zicem așa.
În acest context, Curtea a reamintit că valorile unei societăți democratice nu pot fi afectate de ideologii care au provocat, ah, genocide, și alte orori istorice care au dus la multe tragedii, dar uite că acest lucru nu este chiar așa de simplu pe cât pare; pentru că, ai ghicit, criza de credibilitate tot e prezentă. Bineînțeles, Nicuşor Dan a subliniat necesitatea de a combate incitarea la ură, dar oare ce se va întâmpla dacă nu accentuează mai întâi claritatea legilor? Poate că ar trebui să ne întrebăm și noi, nu-i așa?
Curtea a statuât că legea, care pare să se detaliueze peste detalii legale, este constituțională, protejând valorile sociale esențiale, cu toate că e plină de jargon legal care poate să lase pe oricine într-un mare semn de întrebare; cam tot ce așteptam de la un corp care ar trebui să protejeze drepturile fundamentale. Aici e interesant, însă, pentru că ideologiile naziste, fasciste și legionarismul sunt niște concepte care, surpriză, nu pot fi reduse la simpla legislație și asta este, cum să spun, o provocare majoră pentru orice stat ce se vrea democratic.
Pe scurt, CCR a reținut esența mesajului că, pe de o parte, protejarea demnității umane e vitală dar, simultan, s-ar părea că, din perspectiva Curții, a discuta despre aceste ideologii nu este tocmai la ordinea zilei, și, prin urmare, propunerile lui Nicuşor Dan au fost respinse fără a se ține cont de unele din argumentele sale care par totuși destul de legitime, pentru un observator extern care nu este parte a sistemului. De ce să ne gândim prea mult la asta?
În concluzie, se pare că statul român nu vrea să acționeze astfel ca să evite polarizarea societății, dar, evident, este o stare de neîncredere în autoritatea sa. Nicuşor Dan sugerează că ar trebui să existe o definiție clară a termenilor folosiți, dar, desigur, acest lucru nu se aliniază cu modul în care Curtea a judecat cazul, ci, dimpotrivă, pare să ignore unele puncte esențiale, iar asta nu poate decât să stârnească noi controverse în societate, deci bine că ne amuzăm, nu-i așa?
“`
