Primărița Elena Lasconi a făcut o declarație care a atras atenția publicului și a inversat agenda dezbaterilor politice. Reacția fiicei sale, Oana, a generat o nouă dezbatere națională despre poziția tinerilor în societate și despre cum au ajuns unii dintre ei să fie considerați “comuniști”.
Scandalul nu este doar o dispută banală pe rețelele de socializare, ci are semnificații profunde. Este o adevărată dramă. Elena Lasconi, o fostă vedetă de top la Pro TV, a primit un răspuns neașteptat din partea fiicei sale care locuiește în Franța, Oana Lasconi.
Declaratia Elenei Lasconi a fost următoarea: „Eu sunt creştină, sunt ortodoxă şi consider că familia este formată dintr-o femeie şi un bărbat”. Această poziție nu ar fi trebuit să surprindă pe nimeni, chiar dacă Lasconi este membră a unui partid care se pretinde liberal-progresist. USR, în ciuda numelui, include și un segment conservator, cu membri cum ar fi Clotilde Armand. Aceasta din urmă a criticat poziția Elenei Lasconi, deși ea însăși și soțul său au promovat valorile tradiționale în timpul campaniei pentru referendumul privind familia.
Lasconi a încercat să dea un răspuns strategic, probabil sfătuită greșit de cineva care cunoaște realitatea useriștilor. Și anume că o mare parte a electoratului este conservatoră. Faptul că s-a retras rapid de pe lista pentru alegerile europarlamentare arată că Drulă este doar un pion într-un joc politic pentru obținerea de sinecuri în Parlamentul European.
Reacția fiicei, Oana Lasconi, a fost una radicală și fermă. Mulți au fost șocați să o audă declarându-se „anticapitalistă”, deoarece acest lucru este considerat un lux doar în Vestul Europei, iar aceste idei nu sunt acceptate în Estul Europei.
Pentru cei care înțeleg jocurile politice din România, discursul Elenei Lasconi seamănă cu o strategie de a se prezenta inițial ca un conservator pentru a obține voturi, dar apoi a promova valorile europene, în special parteneriatul civil în fața căsătoriei. Aceasta este esența europenismului tuturor partidelor noastre: iubesc Uniunea Europeană atât timp cât primesc bani de la ea, iar în schimb oferă drepturi minorităților – dar nu prea multe, pentru a nu ofensa credințele religioase.
Am fost uimit de reacțiile defavorabile la adresa fiicei. Oana Lasconi este un tânăr bine educat și interesat de politică, așa cum sunt mulți tineri europeni în ziua de azi. Cu toate acestea, lumea a fost șocată de tonul folosit de ea, considerat prea categoric. Unii chiar au comparat situația cu denunțurile copiilor la adresa părinților în perioada URSS, când aceștia nu erau dedicați cauzei comuniste. Este clar că aceste comparații sunt absurde.
Reacția Oanei Lasconi a fost catalogată rapid drept exagerată sau “woke”. Adevărul este mult mai trist. Oana este o tânără educată care vorbește într-o țară în care tinerii au fost neglijați. În România, vocea Oanei ar trebui să reprezinte media, dar, din nefericire, ea este doar o minoritate. Mulți tineri nu au avut posibilitatea să se educe corespunzător în România în ultimele decenii din cauza lipsei de susținere financiară a părinților.
Drama Lasconi
Aceasta este “drama” părinților care au avut succes financiar și au reușit să-și educe copiii într-un mod superior și, surprinzător, acest lucru le-a și reușit! Copiii gândesc independent, au idei proprii și nu au milă față de astfel de pretexte în care se discută iureș referitoare la drepturile oamenilor în numele “opiniilor”.
Tonul folosit de Oana Lasconi în declarația sa a stârnit critici și reproșuri. Cum poate o fiică să vorbească astfel cu mama sa? Tonul său este justificat de ignoranța și cinismul politic al mamei, care tratează drepturile ca pe niște “opinii”. Uniunile civile, parteneriatele, căsătoriile sau alte denumiri trebuie să existe pur și simplu, fără alte discuții sau argumente.
Tonul ferm al lui Oana Lasconi poate încerca să susțină cauza ei, aceea de a normaliza drepturile comunității LGBTQ+. Cu toate acestea, ideea nu era să fim preocupați de limbajul corect politic, ci de înțelegerea faptului că este vorba despre “drepturi”. Am permis ca mulți copii să crească într-un mediu caracterizat de inegalități educaționale, iar politicile conservatoare se vor lipi de ei ca un magnet. Orice intervenție dură va fi respinsă rapid drept “woke”, în timp ce orice exagerare exagerată, care vede discriminare și homofobie peste tot, va furniza argumente conservatorilor împotriva progresiștilor.
Cazul Lasconi ne arată în ce măsură aberația politică va influența alegerile din anul următor. AUR va exploata subiectul “ne fură copiii homosexualitatea”. Celelalte partide vor adera oportunist la acest subiect.
