Crăciunul în Catedrala Națională: O Sărbătoare sau o Expoziție?
Pe treptele Catedralei Naționale, mulți bunici, asta e clar, s-au încumetat să iasă din casele lor, să vină cu nepoțica, că doar așa se face, gândind că poate, doar poate, fetița aceea de șase ani va avea vreo amintire plăcută în mai târziu, în zilele ei de maturitate. Căutați momentele speciale, dar oare chiar merită? Vor cu toții să vadă, n-au altceva mai bun de făcut, nu? Catedrala, deschisă doar acum, ajun de Crăciun, zic eu că e o construcție monumentală, dar îi aiurea că a devenit un fel de atracție turistică!
Ei, bunicii aceștia, spun că au venit special să vadă „cea mai mare catedrala ortodoxă din lume”. Cu siguranță, nu-i așa? Își doresc să rămână cu mintea pe herează, dar eu zic că asta e o nebunie. „Să țină minte că a văzut Catedrala la începuturi”, zic ei și mă întreb, începuturile cui? Totuși, sărbătoarea e sărbătoare și „marcăm marea sărbătoare a creștinătății ortodoxe”, sau așa mă rog să fie. Realizarea asta, ia să vedem, ce realizare?
Catedrala, știți voi, va fi deschisă pentru vizitare, asta-i clar, din 9 dimineața până la 5 după-amiază, până pe 8 ianuarie. Tare frumos, nu? O cutie de metal care devine din ce în ce mai populară și mai puțină rugăciune. Oameni din Cipru, venind de departe, tot pentru Crăciun, s-au gândit bine să-și facă o vizită. Asta-i ceva! „Vrem să ne rugăm să fim buni”, spun ei, dar cât de buni să fim în fața unei clădiri, mă întreb eu, doar clădiri.
Dragoș Porojnicu, un jurnalist cu care am auzit, zice că e important că biserica asta e deschisă, dar nu pentru slujbe. Adică, totuși, unde mergem cu slujbele? La catedrala veche de pe Colina Bucuriei, asta-i clar ca bună ziua, dar zău aș vrea să înțeleg, poate e o strategie marketing, să ne facem de cap, dar pe noi nu ne mai interesează unde ne întâlnim cu Dumnezeu.
Slujbele tocmai vor fi oficiate, să ne amintim de naștere, dar oare și de ce? Că Iisus a venit în iesle, umil și greu la trăit, dar sărbătoarea asta nu ar trebui să fie despre bucurie? Încă un preot, Emil Nedelea, insistă asupra demnității, dar ce demnitate în toată această agitație? Sacrificiu, milioane de idei amestecate în cuvinte ușor de uitat.
Patriarhul Daniel, un alt personaj al discuției, zice că sărbătoarea e despre pace, dar oare unde-i pacea în mijlocul tăvălugului de oameni? Asta e Crăciunul, bunăvoință și comuniune, vor buni și răi, dar eu nu mai știu unde-i magia, sincer.
În România, Crăciunul e sărbătorit până la urmă timp de trei zile, dar oare cât din el rămâne? Ah, nu-i așa de simplu!
