“`html
Dezastrul Imminent de la Salina Praid: Cine e De Vină?
Într-o lume plină de incertitudini, iată că Buzoianu, specialistă a mediului, nu se sfiește să declare, citând din experți, că prăbușirea tavanului la Salina Praid nu este o întrebare a „dacă”, ci „când” iar asta a fost evidentă chiar în ziua în care au fost pe teren, adică exact când s-a prăbușit o bucată; tavan rupt, alertă maximă! Există destule dovezi că locul nu mai poate fi salvat, dar cine ascultă?
Diana a tras un semnal de alarmă, numind instituțiile statului drept „pasive” de parcă ar fi așteptat un spectacol cu popcorn în mâini să vadă când se lovesc tunelurile. Iar, apropo, vă amintiți de castori? Da, acei mici indiferenți ai naturii au fost făcuți vinovați de deciziile necorecte. E pur și simplu ridicol să pasezi vina pe creaturi care nu pot vorbi. În februarie, mina a fost inundată major, și orașul mai trăiește; dar, surpriză, 6 luni mai târziu, apare un plan cu „risc moderat” de inundație! Incredibil, nu?
Ministrul a menționat un aspect esențial: apă potabilă pentru Târnăveni care nu mai este o glumă, ci o urgentă „tics”. Au venit cu soluții tehnice de desalinizare într-o săptămână, decizie ce pare mai mult o reacție decât un plan bine gândit, iar banii vor fi în curând alocați către consiliul județean pentru achiziții. Asta sună promițător, nu-i așa?
Când e întrebată despre reconstrucția minei turistice, răspunsul părut legitim, dar ambiguu, sugerează că discuția va fi „în echipă”. La urma urmei, prioritatea pare a fi apă potabilă și prevenirea apocalipsei ecologice. Așadar, mielul de azi va fi salvarea de mâine, la Minister, ce să-ți mai spun
Însă, întrebările rămân: cât de mult poate aștepta comunitatea până când „măsurile” devin acțiuni? Oare cuvintele vor stopa dezastrul sau suntem condamnați să ne ascultăm preocupările cu un pahar cu apă pe masă? Agerpres a relatat bine, dar noi am rămas cu gustul amar al incertitudinii!
“`
