Cătălin Rădulescu, „Mitralieră”: Achitat de Justiție sau Revoluționar de Ocazie?
După o perioadă intensă de speculații și acuzații, Cătălin Rădulescu, cunoscut sub porecla de „Mitralieră”, a fost achitat la Curtea de Apel București, pentru fals în declarații privind obținerea certificatului de revoluționar, cu judecătorul menționând niște inadvertențe ale martorilor care nu influențează nevinovăția inculpatului, a afirmat instanța, lăsând publicul perplex în privința a ceea ce se întâmplă cu adevărat aici, având în vedere că această poveste se complică tot mai mult.
De fapt, porecla „Mitralieră” nu vine din faptele sale de la 1989, ci dintr-o amenințare, acea amenințare în 2017, când a declarat că va ieși cu o mitralieră la protestele din Piața Victoriei, evidențiind o nuanță evidentă între faptele de arme și lingurițele de gândire a deputatului, dar acum el se confruntă cu întrebări legate de adevărata sa participare la revoluția din ’89, când se presupune că a fost în Timișoara, București și Pitești, cu audiențe contradictorii la fiecare pas.
Contextul în care a fost trimis în judecată are legătură cu acuzațiile DNA referitoare la obținerea ilegală a titlului de „luptător cu rol determinant”, dar și cu o sumă impresionantă de bani, aproximativ 165.000 de lei, de la stat, pe care Rădulescu i-ar fi primit, o sumă care a stârnit revolte, acuzații de abuz în serviciu și ceea ce pare a fi o capcană legislativă pentru toți cei care au preferat să se alinieze în spatele lui.
Procurorii nu contestă faptul că a fost în revoluție, au zis că nu a avut un „rol determinant,” așa că totul se reduce pe hârtie la o afirmație destul de vagă: a fost în Pitești, dar acolo nimeni nu a murit. Pe de altă parte, Cătălin susține că a fost acolo, la Timișoara, la București, ca și cum scenariile din filmele cu supereroi s-ar aplica în viața reală
Legea care reglementează adevărata calitate de „luptător cu rol determinant” a fost înăsprită în 2014, întrebarea rămânând cine realmente poate susține că a fost acolo unde s-au întâmplat lucruri relevante, având în vedere modificările aduse în contextul politic românesc, precum și că la vremea respectivă mulți cei care revendicau acest titlu, s-au descoperit a fi suspectați de a abroga orice pagină a istoriei lor pentru a obține beneficii materiale, ajungând să fie vedetă de scandal pe micile ecrane.
Judecătorul a adus în mod repetat în discuție nevoia ca instanța să se bazeze pe dovezi clare și precise, în ciuda faptului că martorii au venit și au plecat spunând că nu-l pot vedea pe Rădulescu la evenimentele din 1989, dar n-au putut în mod cert spune că el nu a fost acolo. Totuși, martorii care au afirmat acest lucru s-au bazat pe amintiri care par a se estompa cu fiecare nouă audiere, transformându-se într-o pură poezie juridică, un veritabil labirint al neînțelegerilor.
Confuzia continuă să domnească, instanța concluzionând că „de orice dubiu profită inculpatul”, astfel că dintr-o dată, povestea lui Cătălin devine un dans al neclarității în care se lasă impresia că cei care au scris istoria în acele zile fierbinți parcă s-au întors în vremurile comuniste, lăsând un impact ambigu asupra a ceea ce înseamnă a fi cu adevărat revoluționar în România. Astfel, „Mitralieră” a ieșit la liman, transformându-se într-o legendă, dar țineți ochelarii în priză, cine știe ce alte surprize ne va aduce justiția română în continuare.
