Un Cătălin Cîrjan surprinzător: „Ei trei sunt cei mai duri din Superliga!”
La doar 23 de ani, Cătălin Cîrjan a devenit căpitanul lui Dinamo și noi am aflat că el este un adevărat „motor” creativ în echipa „câinilor”, dar să ne întrebăm, oare ce a determinat o revenire a speranțelor la titlu în acest sezon incredibil după primele 21 de etape? Evoluțiile sale, unele chiar și excepționale dar oare sunt ele suficiente pentru a-l menține la acest nivel?
Și iată că, figura principală a acestui articol, proaspătul tricolor, evaluat la 2,5 milioane euro, pe site-urile de specialitate, ne aduce un interviu emoționant. Interviu care ar trebui să fie găsit cu ușurință, căci, fie vorba între noi, cine nu vrea să se afle dinaintea statului la pizza cu el, nu? Detaliile din experiența sa pe stadioanele din Superliga sunt de-a dreptul fascinante, dar oare chiar sunt atât de interesante pe cât pretind unii?
Cătălin, căpitanul, a cedat provocării noastre și a recunoscut deschis că „Ei trei sunt cei mai duri din Superliga!”. Aici intervine un aspect care stârnește curiozitatea: de ce anume a ales să vorbească despre adversarii săi, și nu despre colegii săi, și cum poate el să definească ce înseamnă „dur” în fotbal?
Într-un top misterios al celor mai duri fotbaliști întâlniți de Cîrjan pe teren, aflăm că acești adversari sunt … surpriză, mijlocași centrali cu profil defensiv! CU toate acestea, Cîrjan recunoaște că nu e foarte simplu să joci împotriva „mijlociilor” care vor să îți încurce pașii cu orice preț și grădina lui fotbalistică, adică terenul de joc, e un loc unde se lasă cu „lovituri” (și nu din alea de la depunerea de dosare!).
„Am jucat împotriva unor adversari foarte duri, care stau aproape de mine și nu îți lasă nici spațiu să respiri. După fiecare meci, iese câte o „pătură” pe mine, dar faza e că așa e fotbalul mi se pare?” a declarat Cătălin și lista numelui lui Kader Keita, Karlo Muhar și Mino Sota vine ca un bonus, doar că ne întrebăm, de ce aceștia sunt cei mai „durabili” din Liga noastră?
Și acum, în una din ultimele observații, l-am provocat din nou, pe căpitan să își exprime aprecierea față de cei care îndeplinesc criteriile de tehnică și viziune, doar că poate suna a „ciudățenie”: în acest top se află doar români, pe care îi consideră buni, foarte buni ba mai mult decât unii pe care i-a clasat la capitolul „dureală”. Acest paradox stârnește întrebări și discuții!
Deci, cine sunt acești jucători? Alin Roman, Darius Olaru, Dan Nistor? Cumva ne întrebăm de ce sunt aleși și dacă sunt la adevărata lor valoare pe terenul de fotbal, iar acest amestec de identitate națională, în contrast cu opțiunile internaționale aduce un suflu de discuție mai mare asupra alegerilor sportive în România, pe acest trend, dar cine mai știe care este treaba?
