Wednesday, April 17, 2024
HomeSportCât de mult au contat protestele Salvați Roșia Montană în blocarea proiectului....

Cât de mult au contat protestele Salvați Roșia Montană în blocarea proiectului. Ce au spus firma canadiană și statul român în proces

La începutul acestei luni, informația care a ieșit pe surse dinspre Guvern a fost că România ar avea de plătit circa două miliarde de dolari despăgubiri către Gabriel Resources pentru abandonarea proiectului minier de la Roșia Montană. În contextul în care scenariile pesimiste vorbesc de despăgubiri de până la 3,2 miliarde în acest caz, premierul Ciolacu a dat vina pe oponenții politici, mai exact fostul premier Dacian Cioloș. Totuși, în sfera publică au apărut voci care au indicat responsabilitatea pentru eventualele despăgubiri către protestatarii care au ieșit în stradă în acei ani și care astfel, în opinia acestora, a forțat autoritățile de la acea dată să renunțe la acest proiect. Responsabilitatea în acest caz ar fi una morală, însă una care i-ar privi pe liderii acelor mișcări de stradă și care i-ar absolvi pe liderii politici de la acea dată, susținători declarați ai proiectului de exploatare minieră.

Această problemă a fost ridicată chiar de către judecătorii tribunalului de la Washington. În cadrul procesului, aceștia au adresat șase întrebări părții canadiene, una dintre ele vizând modul și măsura în care opinia publică și impactul său asupra situației politice din România ar trebui să afecteze stabilirea răspunderii și daunelor în cazul încălcării articolelor din tratatele internaționale. Altfel spus, chiar dacă și-a luat un angajament, în ce măsură este răspunzător un stat democratic, care răspunde în fața cetățenilor, dacă decide să nu mai continue acel angajament.

Gabriel Resources, protestele au fost doar o scuză pentru guvernanți

Firma canadiană susține însă că protestele din acea perioadă nu pot constitui o apărare pentru statul român, care ar justifica astfel votul din Parlament din septembrie 2013 atunci când a fost respinsă legea specială pentru Roșia Montană. Mai mult, aceasta susține că protestele împotriva exploatării miniere de la Roșia Montană nu ar trebui să afecteze stabilirea despăgubirilor în condițiile în care, susține compania, aceste proteste nu au vizat compania în sine, care nu ar avea nicio vină pentru aceste proteste, ci Guvernul României.

„Opinia publică nu poate constitui o apărare împotriva răspunderii României, în totalitate sau în parte. Pârâtul nu poate nici măcar să pretindă că exproprierea investițiilor făcute de Gabriel a fost pentru o cauză publică, deoarece protestele au fost un răspuns la decizia Guvernului de a promova un proiect special de lege, la care primul ministru s-a opus în mod activ, pe fondul unor acuzații grave și nefondate de corupție, mai degrabă decât să trateze proiectul în contextul regimului juridic aplicabil”, se arată în răspunsul oferit instanței de către avocații părții canadiene.

Mai mult, aceștia susțin că întreg proiectul a fost sabotat de către autoritățile române, începând cu august 2011, odată cu refuzul autorităților de a acorda avizul de mediu pentru exploatarea minieră. Această decizie, de eliberarea a avizului, susține partea canadiană, intră sub domeniul legii administrative, ceea ce limitează „dreptul de apreciere” al autorităților publice. Astfel, decizia de eliberare trebuie să aibă la bază doar criteriile tehnice, dacă acestea au fost sau nu îndeplinite, și nu pe baza unor factori externi. „Având în vedere aceste limitări, autoritățile nu puteau exercita dreptul de apreciere pentru a refuza emiterea autorizației de mediu pe baza unor factori politici sau a opiniei publice”, arată avocații companiei canadiene care au susținut că, deși consultările publicului fac parte din procesul de avizare, acestea se încheiaseră în anul 2011.

În ceea ce privește protestele față de proiectul Roșia Montană, poziția companiei canadiene este că, în primul rând, atât la nivel local cât și național, exista o largă susținere în rândul populației pentru acesta, și că, în al doilea rând, aceste proteste au fost anti-guvernamentale, având la bază lipsa de încredere a populației în autoritățile statului român. Partea reclamantă susține că, la fel cum în 2012 protestele au fost declanșate după demisia șefului DSU, fiind pe fond tot anti-guvernamentale, la fel și în 2013 ele au fost cauzate de introducerea în Parlament a legii speciale pentru Roșia Montană și „percepția că susținerea acestei legi era un semn de corupție”.

În acest sens, compania canadiană susține că RMGC a ajuns un mijloc în lupta politică internă. În 2011 și 2012, Victor Ponta îl acuza pe Traian Băsescu, un susținător al proiectului, că a primit mită pentru a susține proiectul, iar după ce a ajuns la putere și a declarat că acest proiect îndeplinește toate cerințele legale, a venit rândul președintelui Băsescu să-l întrebe pe premierul Ponta „câți bani a primit pentru a aproba Roșia Montană”?

Astfel, compania canadiană susține că protestele din septembrie 2013, care până atunci au fost minore, au izbucnit după ce Guvernul USL a depus în Parlament legea specială pentru Roșia Montană, ceea ce înseamnă că „nu a existat o opoziție masivă față de proiectul minier, ci că a existat o opoziție masivă față de un proiect de lege perceput ca fiind corupt de interesele speciale”.

Gabriel Resources proteste

În concluzie, pentru compania canadiană mișcările de protest nu au jucat un rol în decizia statului român de a respinge proiectul, ele fiind cel mult o voce minoră și îndreptate ulterior împotriva unor autorități percepute drept corupte. De altfel, așa cum FANATIK a arătat anterior, Gabriel Resources susține că autoritățile de la București au acționat politic începând cu august 2011, sabotând constant demararea exploatării miniere în încercarea de a renegocia termenii economici ai acordului în scopul de a câștiga capital politic.

„Nimic nu poate susține o altă concluzie decât aceea că statul este pe deplin responsabil pentru că a decis să pună capăt proiectului Roșia Montană (…) în pofida faptului că Proiectul a respectat pe deplin prevederile legale în vigoare. Statul a făcut acest lucru în lipsa oricărui temei juridic, după cum reiese din absența unei decizii juridice. De asemenea, nu există nici un temei pentru a concluziona că opinia publică din România a justificat respingerea politică a Proiectului Roșia Montană și a RMGC”, se arată în răspunsul părții canadiene depus la dosar, care subliniază că statul român era obligat să acorde permisele de mediu pe baza prevederilor legale și că Gabriel Resources nu a cerut o lege specială în Parlament pentru acest proiect. La fel, statul român nu poate considera companiile Gabriel sau RMGC ca răspunzătoare pentru lipsa susținerii politice a legii speciale din Parlament apărute „într-un context de acuzații nefondate și nejustificate de corupție pe care politicienii le-au făcut în mod repetat la adresa RMGC”.

În concluzie, partea canadiană susține că în final Ponta și Antonescu au cedat în fața presiunilor protestelor din stradă, atunci când au îndemnat votul împotriva legii speciale pentru Roșia Montană, dar susține că aceste proteste erau antiguvernamentale și nu vizau atât proiectul minier. Această nuanță este importantă, pentru că, așa cum arată jurisprudența în materie, o opoziție socială la un astfel de proiect ar justifica o reducere a pretențiilor materiale.

Statul român, opoziția față de proiect ar reduce pretențiile financiare

Dacă compania canadiană susține că opinia publică nu ar trebui să joace niciun rol în decizia tribunalului, partea română este de părere că ea este relevantă în stabilirea despăgubirilor, dacă se ajunge în acest punct, însă susține că ea nu a avut vreun rol în motivele pentru care acest proiect nu s-a materializat. De altfel, poziția statului român este că nu a existat o respingere a proiectului Roșia Montană, și cu atât mai puțin o „decizie politică” în acest caz. De altfel, avocații României subliniază că întreg cazul Gabriel Resources este subminat de eșecul în a identifica decizia în cauză, când și de către cine a fost luată și când a fost comunicată reclamanților.

Partea română subliniază că RMGC a fost s-a confruntat încă de la începutul proiectului cu o opoziție, care a inclus acțiuni în instanță împotriva diverselor permise obținute, refuzul de a-și vinde proprietățile către RMGC împiedicând astfel obținerea tuturor drepturilor, acțiunile organizației Alburnus Minor care au condus la campania Salvați Roșia Montană și protestele de stradă, care au sporit în amploare, între 2002-2005, 2009 și 2011 și 2013.

Avocații statului român susțin că opoziția față de proiectul minier este relevantă ca fapt, mai ales în stabilirea daunelor în cazul în care se ajunge în acest punct. Aceștia susțin că opoziția localnicilor a existat de la începutul proiectului și ea a avut la bază temeri întemeiate pe care compania nu le-a luat în considerare. Dacă ar fi făcut acest lucru atunci ar fi trebuit să modifice întreg proiectul, fapt care l-ar fi făcut neprofitabil din punct de vedere economic. „Dacă cineva a blocat sau a întârzia proiectul, atunci aceasta este Alburnus Maior și afiliații, nu autoritățile statului”, notează avocații statului român, care subliniază că în procesele în care organizația civică a atacat autorizațiile emise statul român român a apărat emiterea lor, „prin urmare susținând proiectul și RMGC”.

Opozitie RMGC

Statul român susține că partea canadiană a avut, atât în proces cât și în dezvoltarea proiectului minier, o strategie prin care a ignorat nemulțumirile localnicilor față de acest proiect încercând să minimalizeze amploarea opiniei publice negative față de acesta.

„Reclamanții preferă să desemneze statul ca fiind vinovat în această afacere și, făcând acest lucru, denaturează faptele. Reclamanții se pot învinovăți doar pe ei înșiși: actele și omisiunile RMGC, și nu autoritățile statului, au dus la opinia publică negativă și opoziția față de proiect, care, la rândul său, a paralizat progresul proiectului și, în cele din urmă, au împiedicat finalizarea acestuia până în prezent”, se arată în răspunsul părții române la poziția companiei canadiene care susține că, lucru extrem de important, opinia publică negativă față de acest proiect afectase deja emiterea autorizației de mediu.

Un al doilea motiv pentru care statul român consideră că opinia publică negativă ar trebui să fie relevantă pentru decizia judecătorilor stă în faptul că dovedește lipsa de fundament a acuzațiilor formulate de compania canadiană în acest caz cum că, „din motive neexplicate”, autoritățile române au început să facă afirmații negative față de proiect în 2011 ce au culminat cu respingerea acestuia în 2013. În acest moment, august 2011, RMGC ar fi renunțat să obțină toate autorizațiile, în condițiile opoziției la nivel local.

Tocmai din cauza acestei opoziții și a eșecului în obținerea avizelor necesare, în toamna anului 2011, RMGC a căutat să negocieze o înțelegere specială cu Guvernul pentru emiterea unei legi speciale pentru acest proiect. Potrivit părții române, tocmai compania canadiană a fost cea care ar fi oferit un procent mai mare din participație în schimbul unui aranjament prin care ar fi primit avizele necesare.

„Aceste măsuri, dacă puse în aplicare, ar fi permis RMGC să eludeze impactul opiniei publice negative a proiectului. Nu a existat niciun alt motiv pentru RMGC să caute aceste beneficii. Protestele din 2013 au reprezentat punctul culminant în opoziția socială față de Proiect, așa cum s-a concretizat el în Legea Roșia Montană”, arată avocații părții române, care subliniază însă că aceste proteste nu au fost motivul pentru care autoritățile române nu au emis avizele de mediu. „Avizul nu a fost emis pentru că RMGC nu a îndeplinit condițiile necesare. Respingerea de către Parlament a legii Roșia Montană nu a afectat procedura de emitere a avizului de mediu, procedură care rămână deschisă și în ziua de astăzi”.

Un al doilea motiv pentru care opoziția publică față de proiectul minier e importantă, în opinia avocaților statului român, stă în stabilirea cauzalității de la decizia autorităților române la daunele suferite de compania canadiană. Pe baza jurisprudenței în materie, chiar dacă judecătorii ajung la concluzia că statul român și-a încălcat obligațiile internaționale, compania canadiană trebuie să demonstreze o legătură cauzală directă între acțiunile autorităților române și pierderile pe care spun că le-au suferit, adică că proiectul minier s-ar fi materializat „cu un grad suficient de certitudine”. Avocații statului român susțin că RMGC nu avea cum să obțină toate permisele necesare, motiv pentru care ar fi și renunțat să le obțină pe calea normală, decisiv fiind refuzul categoric al unor localnici de a-și vinde proprietățile.

RMGC cauzalitate daune

Astfel, în condițiile în care proiectul nu era unul viabil, avocații statul român susțin că, la fel ca în trei spețe similare în care tribunalul a judecat proiectele ca fiind neviabile, ar trebui să acorde drept despăgubire doar sumele investite deja (Gabriel Resources vrea să fie compensată și pentru pierderea valorii la bursă). La fel, într-un alt caz, unde compania nu avea toate avizele necesare, judecătorii au redus cu încă 30% cuantumul daunelor.

RELATED ARTICLES

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here

General

Recent Comments