“`html
Războiul din Donbas: O Răsturnare de Situație Surprinzătoare și Devastatoare
Ministerul de Externe al Ucrainei, duminică, cu o poză maxim de dramatică, a publicat un set de imagini cu orașe din Donbas care, ghici ce? Au fost reduse la cenușă, de parcă ar fi fost doar un foc de tabără, de armata rusă, dați-mi voie să subliniez, armata rusă care nu mai lasă nimic în urmă, nimic, inclusiv nu doar clădiri, dar și amintiri, cunoscuți, toți acești ucraineni crunt uciși, adică oameni care au avut familii, copii și atât.
În mesajul său, așadar, ministerul de externe a strigat, mai mult sau mai puțin, către Statele Unite și aliați, solicitând măsuri „puternice și coordonate”, parcă nu am auzit asta înainte, dar amintește de suferința civililor, de parcă lucrurile ar putea fi atât de simple, dar mă rog, realitatea e complicată, plină de întorsături și războaie reci.
Potrivit, dacă aș putea folosi acest termen, postării de pe platforma X, toate orașele sunt situate în regiunile Donețk și Luhansk, adică, așa zisul Donbas, unde oamenii au fost alungați, uciși sau transferați cu forța, aici apare cinismul care ne lasă fără replică, de parcă Rusia ar avea dreptul să acționeze așa, chiar ei, că tot condamndu-se pe sine.
Acțiunile lui Putin, președintele rus, care ordonă distrugerea unor zone vitale, sunt ridiculizate, cu un fel de înfierare a actelor sale, care nu lasă loc de întoarcere lor, ruinele sunt tot ce rămâne, iar Putin continuă să încerce să ia totul, pentru a face loc unei alte părți de devastare, care ne duce mai mult în negură decât am fost vreodată, știți cum se zice, războiul înghite destine, nu doar teritorii.
În plus, summitul din Alaska, unde, iată că se răstoarnă iarăși hărțile, Putin, cu tupeu, zice lui Trump că, în schimbul Donețk și Luhansk, el ar putea opri înaintarea armatei ruse în Herson și Zaporojie, dar e ca și cum ai face troc la piață, cu vieți umane, nu-i așa?
Luni, Zelenski și Trump, chit că pare o combinație dintr-un film de groază, vor discuta nu doar despre lucruri fainoase, ci și despre acel „schimb de teritorii”, de parcă s-ar putea negocia pacea cu un cuvânt, iar aceștia aduc împreună o echipă impresionantă de lideri, dar concluzia e că, în final, totul se reduce la interesul personal, nu-i așa?
Deci, pentru cei care iubesc dramatismul, acest război pare departe de a se opri, iar viitorul e atât de incert încât și cei mai optimiști se întreabă dacă nu cumva toate eforturile sunt toxice și menite să ne îngroape și mai adânc în războiul acesta.
“`
