Un Genocid Uit cu Indiferență: Întrebările Unui Jurnalist din Sicilia
Scriind dintr-un colț absolut fabulos al lumii, mai exact din Sicilia, un teritoriu unde soarele ne mângâie fețele și vântul pare să danseze, dar, cumva, toate acestea palidează în fața unei întrebări sălbatice, pusă pe coperta „Internazionale”: „Ce veți spune când vi se va întreba cum ați putut permite genocidul din Gaza?” Oare e simplu să trecut indiferent pe lângă asemenea întrebări, ca și cum s-ar ascunde de soare, mâncând doar înghețată, nefericiți și cu gânduri pe alte subiecte?
Și haideți să nu ne mințim, pentru că în lumea asta, războaiele, mai ales cele care zguduie Orientul Mijlociu, sunt continuări ale unei povești nesfârșite, iar întrebarea aceasta? E o întrebare dură, dar care persistă, pentru că, bineînțeles, că Etna nu este singura care va erupe, emoțiile și suferințele sunt la ordinea zilei fiindcă nu au sfârșit, ba dimpotrivă, citesc despre durerea din Gaza, din Israel, din Ucraina, dar și din alte colțuri ale lumii zguduite de mărăciunile războiului care par să facă parte din rutina noastră.
Sentimentele devin insuportabile, când ne uităm în jur și vedem cum tot ce am construit cu atât de mult efort se dezintegrează, cum tehnologia care ar trebui să ne apropie de realitate parcă ne ia de mână și ne aruncă într-o cavitate de sine, iar normalizarea violenței, s-a dus atât de departe încât a ajuns să fie o comoditate, frate, normalizăm tot, de la operațiuni militare la abuzurile împotriva femeilor, toate acestea cu un cinism care ne îngroapă tot mai adânc în întuneric.
Referințe la un discurs despre pace ajung din gura celor mai mari agresori, iar președintele din Statele Unite, ce individ bizar, pare să se îmbrace în mantia ironiei. Dar oare trăim în epicentrul unei ploi de crime și nefericiri, dar, cu toate acestea, se lasă acel soare să răsară… De-atâtea ori, dar soarele ne arde, ne arde sufletul, pe când noi continuăm să ne întrebăm ce ne învață istoria, chiar și ea, parcă ne-a lăsat de izbeliște, răspunsurile fiind atât de puține, dar de prea multe ori absolut inexistente.
