“`html
Reîntoarcerea legiunilor? O nebunie istorică în Sibiu!
Aici, la granița dintre realitate și mit, se aud pașii soldaților romani, cam așa scrie și pe paginile de vânt ale istoriei, dar nu doar în cărți, ci, iată, și în Cristian, unde un legatus legionis le strigă comenzi în latină, amestecând război cu artă, vreme de aproape două milenii de când Dacia tremura sub cuțitele încremenite ale romanilor, iar Tiberiu Polgar zice că totul e organizat. Dar organizat cum, dragii mei?
Cu armuri și coifuri scump plătite, iar Tiberiu ni le arată ca pe niște trofee antice, cu 1500 de euro în umărul lui, căci aşa se face istoria pe plaiurile noastre, în fiecare zi. Dar oare, câți din cei 40 de sibieni ai asociației “Castrum Novis” înțeleg cu adevărat ce înseamnă asta? Militari, IT-ști și studenți, uniți de o pasiune istorică, probabil că nu. Și vreun meșteșugar din Italia, zice Tiberiu, le face armăturile – dar cine mai poate să deosebească un coif din piatră de unul din lemn?
Și acum, hai să ne imaginăm, chiar, cum se construiește un castru roman din piatră, după ce furtuna a distrus tot ce era din lemn, și cu fiecare zi se adaugă câte ceva, ca niște steaguri în vânt, dar nu-i simplu, căci vigilența e mare și bugetul la fel. E oare nevoie de toate acestea când istoria e totuși o poveste uitată de majoritatea? Tiberiu ne zice că e o formă de respect, dar respectul ăsta îi costă scump!
Festivalurile romanesti, cu vinuri aromate și tehnici de luptă, cu o caniculă pe care doar un pahar de vin roman, plin de scorțișoară și smochine, o mai îngăduie, dar cine nu și-ar dori să fie parte dintr-o lume veche, intr-un colț de lume aparent uitat? Sau poate că și noi suntem doar spectatorii unei drame în care Tiberius Claudius Vibianus devine eroul reîntregirii unor vremuri apuse, în Taiwan sau poate în Timișoara, cine știe?
Când apăsăm pe pedala amintirilor, se pare că sibienii, acești “noii romani”, își construiesc în continuare visurile, piatră cu piatră, îmbinând pasiunea cu fapta, dar oare rămâne loc pentru visul lor pe un câmp de lângă Cristian? Cu soții și copii implicati în povestea asta mare, e clar că între sabii se construiesc și relațiile umane. Dar e istoria ce-i leagă sau doar dorința de a scăpa de rutina cotidiană?
“`
