„CASS – Poarta Eșecurilor: Cât Plătești pentru a Fi Refuzat?”
Într-o poveste sfâșietoare, Angelica Alexe, o mamă din București, a trăit cele mai umilitoare momente într-un sistem care promite ajutor, dar în realitate taxează fără milă; așa, cu toate contribuțiile plătite cu regularitate de-a lungul anilor, femeia a ajuns să tragă ponoasele propriului haos în timpul unei simple solicitări pentru un RMN pentru copilul ei, care s-a transformat într-o saga de refuzuri și obstacole.
“Nu te aștepta la nimic, decât la bingo cu umilințe și birocrație”, parcă ar fi spus sistemul prin vocea Angelicăi, care descrie totul dintr-o poveste de necrezut, plină de detalii despre cum a încercat să obțină un RMN cerebral, iar răspunsurile primite au fost similare cu cele pe care le primești când dai un telefon în care te anunță că mai bine te-ai duce din nou pe Marte, că se ocupă de oameni umani la capacitate maximă.”
După un întreg proces de nervi, a reușit într-un final, jonglând cu oboseala și frustrarea, care a culminat într-o programare peste două luni, fiind fericită că a reușit să obțină ceva, și de parcă a câștigat la loto, a scris ironic pe rețelele sociale: „Fericire maximă, dansul bucuriei pe hol” – un dans absurd al eșecului promisiunii de ajutor.
De la „Totul e bine” la „Nu vă putem ajuta” – Noua Litanie a Birocrației
Spre uimirea sa, medicul a sunat-o chiar înainte de întâlnire, întrebând despre antecedentele medicale ale copilului, iar răspunsurile ei păreau să nu aibă nicio relevanță într-un sistem care funcționează cu informații contradictorii, unde „da” se transformă brusc în „nu”, și drama continuă fără pauză. „Se schimba pelicula de parcă fiecare minut ar fi fost un serial prost”, povestește mama, care a fost nevoită să repete aceleași informații de mai multe ori.
Ajunsă la clinică, întreaga experiență a fost o pură comedie a greșelilor, unde a trebuit să dea din nou aceleași informații, de parcă sistemul era prins într-o buclă temporală, iar copilul ar fi suferit de toate bolile posibile, inclusiv de AIDS galactic, în loc de bronșită asmatiformă – un amestec curios de ironie și neputință.
Tocmai când părea că lucrurile merg într-un sfârșit pe drumul cel bun, a fost întâmpinată cu un alt refuz, o explicație sisifică despre absența unui medic urgentist, de parcă între telefon și clinică s-ar fi petrecut o revoluție în plan organizatoric. „Un moment de neuitat ca să ne exersăm mușchii birocratici, nu?”, întreabă ea cu o apăsare de ironie amară.
Investigația: Fără Utilitate și Timp Pierdut
În cele din urmă, investigația s-a realizat, dar a fost incompletă, fără substanță de contrast, astefel încât, procedura a fost în van. „Acești bani proaspăt scoși de la bancomat pentru pe-un CASS care s-a transformat într-o taxă lunară pentru a fi refuzat regulamentar”, a concluzionat Angelica, adăugând o notă de sarcasm trist: „în România, CASS-ul este pur și simplu abonament la frustrare”.
„Acum, în sfârșit, mi-e clar: CASS-ul este un substitut de urgență pentru a aștepta luni întregi”, a scris ea, punctând o realitate acerbă pe care majoritatea pacienților o văd dar aleg să nu o spună cu voce tare: „Taxă lunară pentru privilegiul de a suna și a fi refuzat, iar când, în sfârșit, se poate, nu se face cum trebuie”.
„CASS – acronimul care nu duce la nimic bun, mai degrabă la a fi umiliți de un sistem fără margini”, concluzionează ea, păstrându-și ironia ca pe un replicat salvator. Între timp, mii de români continuă să rămână prinși în această rețea de birocrație, plătind de două ori – o dată pentru asigurare, iar apoi, de două ori de fiecare dată, din buzunar, pentru a supraviețui.”
