Scenă de Delapidare în Inima Universității de Arte: O Casieră Fură Zeci de Mii de Lei, Dar Justiția e Impasibilă!
Într-un scandal revoltător, o fostă casieră de la Universitatea de Arte George Enescu din Iași, pe nume Gabriela Hlibocianu, a reușit să delapideze, timp de nu mai puțin de șapte ani, sume care, adunate, însumează aproape 740.000 de lei, o sumă colosală din taxele achitate de studenți, ceea ce ridică multe semne de întrebare asupra corectitudinii și responsabilității instituției. Cu toate că, aparent, metoda folosită a fost simplă, complicațiile morale și financiare sunt uriașe; cealaltă față a acestei „norme” ar putea fi o neglijență sistemică în gestionarea fondurilor ținute cât se poate de ascunse!
Gabriela a avut ghinionul, sau poate o mână de ajutor imprevizibilă, când soțul ei, după divorț, a decis să dezvăluie toată farsa, trimițând conducerii universității chitanțe anulate, inclusiv o așa-zisă „contabilitate paralelă”, făcând lumina în întuneric. Aparent, de-a lungul anilor, nimeni nu s-a deranjat să verifice nimic, iar acum, la finalul unei „carriere” de succes în escrocherie, soarta ei s-a hotărât în instanță, unde, în mai, a fost condamnată. Dar asta nu-i va aduce nimic bun!
Într-o încărcată cameră de judecată, apela pe motive de circumstanțe atenuante, acestea fiind detalii despre fiul ei grav bolnav și o fărâmă din banii furați restituite. Judecătorii, fiind înclinați să fie severi, au rămas impasibili la drama personală. „Situația medicală a fiului… regretabilă, dar nu le modifică pe cele legate de comportamentul dumneaei”. Așa au concluzionat. Ar fi putut părea uman, dar, în realitate, verdictul părea să fie mai mult o condamnare a unei societăți care se uită la iubire și compasiune cu o privire rece.
Astfel, după o pedeapsă inițială de trei ani de închisoare cu suspendare, alte 120 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității au fost adăugate pe listă, dar în cele din urmă, apelul a fost respins. Oare câte alte „Hlibocianu” sunt în umbra universităților din țară, acoperite de alianța studenților și responsabililor care n-au pacienți în casă? Poate că marea întrebare este: de ce a durat atât de mult tot acest timp pentru a dezvălui o fraudă care, atât de evidentă în ochii adevărului, rămâne în continuare să bântuie structurile educaționale?
