“`html
Case pe cale de dispariție: Eroziunea devorează Treffiagat
În ciuda eforturilor care par mai mult decât risipă, primăria din comună a cheltuit anual, undeva peste 100 de mii de euro, absurd, pentru consolidarea falezei, dar, se pare că pe fundul oceanului e pe drum să se piardă, iar locuitorii sunt furioși, nimeni nu intelege ce se întâmplă, e o gândire haotică, fără cap și fără coadă, banii sunt puțini, insuficienți, așa că eroziunea continuă să înghită luați-vă gândul de la a salva casele.
Treffiagat, ai auzit? O comună micuță din Finistere, noroc cu cei 2400 de locuitori care încă mai rezistă în picioare, dar nu și casele care au primit vestea proastă a demolării. Annie Le Coz, cu tatăl său de 92 de ani, a obținut o amânare de doi ani, dar să stai în dubii și teama că ți se ia casa… e o tortură zilnică, și să nu mai vorbim de deciziile arbitrare, pentru că pentru un tehnocrat, pur și simplu trasează o linie și gata, casele în spatele liniei sunt condamnate, indiferent de povestea lor.
Din anii ’90, se tot lucrează la consolidarea țărmului cu ziduri de piatră uriașă, perete de roci, dar oceanul nu te întreabă de planuri, iar retrocedările de plaje nu se lasă așteptate, cu vortexuri integrați în tăcerea morții care devorează duna, Alain Hénaff, coordonator la Observatorul litoral pentru riscuri, vorbește despre cum curenții sunt deja în creștere accelerată și amenință serios ce a mai rămas din plajă, și casele, care sunt deja mai mult un decor pentru o poveste sumbră.
Iar în decorul ăsta sinistru, au fost demolate deja două case, și se preconizează, conform expertizei, că urmează alte cinci, unele dintre ele sunt susținute de nostalgia și amintiri învăluite în lipsa ușilor și feroneriilor, imaginea este cu adevărat dezolantă. Statul cu comunitatea locală au scos din buzunar peste 3 milioane de euro pentru a liniști sufletele aparținătorilor, dar după demolări, se iau măsuri, se construiesc diguri, da, totul cu scopul de a proteja vreo 360 de locuințe în următorii 50 de ani, dar oare este suficient?
“`
